18 ani?

Cum ma simt la 18 ani?
Mă simt ca si cum as gasi cel mai frumos lucru din lume, care apoi sa imi fie luat, sa mi se spuna ca nu il pot avea.
Si asta sa se întâmple in fiecare zi, dar eu sa fiu nevoită sa imi păstrez buna dispoziție, energia si sa continui sa caut cu zâmbetul pe buze, pana voi gasi ceva ce nu imi va putea spune nimeni ca nu pot avea, ceva ce voi putea spune ca e al meu.

Mi-e dor.

Mi-e dor de vara. E vara, si totusi mie imi e dor de vara, de vara. De mare. De Vama Veche. De valuri, nisip, vant, soare, scoici, muzica, corturi, pesti, plaja. De Costinesti. De rasarit, poze, somn, masinute, seri.
Imi e dor de tot...
Mi-e dor de iarna. De zapada, de frig, de gheata, de Craciun, de luminite. De Austria, de ski, revelion, sarituri, snowboard, parc, monopoly.
Mi-e dor de Anglia, de Paris, de Cluj, de Bucuresti, de Oradea.
Mi-e dor de munti.
Mi-e dor de noi, de ei, de tine si de mine. Nu imi e dor de voi. Nu imi place voi...

Oare

4 zile: Brasov - Oradea - Cluj - Oradea - Brasov.Extrem.
Adica, au fost patru zile ale extremelor. Zilele au fost groaznice: drumuri interminabile, discutii interminabile, plictiseala, plictiseala, plictiseala, asteptare. Serile au schimbat situatia: cosmopolitan, poze, caldura, soare, bere, vin, tigari, rom, cuba libre, muzica, mai buna si mai putin, "tipu cu tricou fain", mesaje, rasete, meci, aparate, bani, fara bani, taxiu, intarzieri, distracti, rasete, declaratii.
Nici nu stiu daca sa spun ca mi-a placut sa nu, daca m-am distrat sau m-am plictisit.
Daca fac o medie a fost ok.
Regret ceva? Nu stiu.
Poate.
Oricum, niciodata nu o sa stiu ce s-ar fi intamplat, ce ar fi fost.
Asta e problema mea. Timpul

Ploaie de vara

Ploua. Si ma gandesc. Ma gandesc la trecut si la viitor. Amintiri si posibilitati. Toate sunt amestecate printre picaturile de apa pe care le vad siroind in jurul meu. Sunt mereu exact la mijlocul distantei dintre trecut si viitor, dar totusi nu in prezent. Stau cumva si privesc din exterior, detasat. Paralel. In acelasi timp imi e dor, si ma gandesc cat imi va lipsi, dar ma si gandesc la toate lucrurile care se pot intampla, toate intamplarile recente, neprevazute si placute, de care aveam nevoie. Imi aduc aminte de ce va fi.
Ma joc cu timpul. Ma pacaleste. Ne luam la intrecere. Nu stiu cum face, dar de fiecare data cand reusesc sa il ajung face ceva si e mereu cu un pas inainte. Dar ma si ajuta sa nu raman prea in urma. Din cand in cand se opreste, se uita inapoi si ma asteapta. Dar niciodata nu ma lasa sa il depasesc. Nu ma lasa sa il inteleg. Si e atat de rapid, imi e din ce in ce mai greu sa tin pasul cu el; imi e frica ca la un moment dat se va satura de joaca noastra si nu se va mai opri sa ma astepte.
Intre timp s-a oprit ploaia. Eu parca am revenit in prezent. S-a facut frig.

O sa fie bine

O sa fie bine!
Am avut nevoie doar de o zi de lipsit de la scoala, chiul motivat, 5 ore de somn continuu in timpu zilei, o ora de invatat la istorie, jumatate de ora de vorbit cu S, la telefon, alta jumatate de ora de vorbit cu M, cateva apeluri de la P,  o ora de studiu la pian, 65 de melodii clasice puse pe repeat, o ora de citit in pat si o noapte de somn neintrerupt cu vise diverse si amuzante.
Astea pentru ca a doua zi dimineata sa ma trezesc la 8 fix, fara sa fie nevoie sa pun alarma pe "snooze" ca in majoritatea diminetilor, sa ajung la timp la scoala, chiar sa mai am timp de un J la masuta de sah din parc, sa fiu binedispusa toata ziua, sa rad pe tot parcursul orei de franceza, altadata insuportabil de plictisitoare, si sa pot spune ca sunt pe drumul cel bun: incepe sa nu imi mai pese. Si sa sper ca o sa continui tot asa.
Am incercat sa ma gandesc doar la partile amuzante, la expresiile care m-au facut sa rad, la bancuri. Si am reusit in mare parte. Spun in mare parte pentru ca din cand in cand, daca venea vorba de promisiuni sau alte subiecte mai "sensibile", aveam nevoie de toata puterea de concentrare pentru a ramane detasata.
Dar, dupa cum am mai spus, o sa fie bine!








P.S.: nu ca asta nu mi-ar aduce aminte, da' acuma nu prea mai gasesc asa ceva
P.P.S.: ma intreb daca o sa citesti si tu asta, si daca o vei face, ce vei crede

Nimic

Chiar nimic. Nu mai stiu nimic. nimic nimic nimic.
Asa e (inca un lemn-metafora de Fazi):

18 august 2010
Andreea Fazakas: pai iti tot bagi pula da stii tu la un moment dat trebe sa o mai shi scoti


7 noiembrie 2010

Eu: De ce ma mai implic?! ar trebui sa "imi bag pula"!
Fazi: Uneori e mai greu sa o bagi decat sa o scoti
Eu: Daca ai scos-o o data e f gru sa o bagi la loc


Fazi-uazi >:D<

Amalgam

Amalgam. Amintiri.
De sunete si de cuvinte. De melodi.
Doua amintiri. Doua persoane si doua povesti. Un cantec.
Cuvinte, promisiuni. Respectate sau incalcate. Nerespectate.
18, 13 si 15. 25. iunie, noiembrie, iulie, septembrie.
puncte comune, puncte distincte, puncte intersectate si puncte separate.
a treia persoana, a patra si a cincea.
Ganduri incurcate, pierdute, incetosate si uitate.
Zile, nopti, vise, fapte, trecut, minute, locuri, pahare, zambete, rasete, glume, timp, sfaturi, soapte, temeri.
Amalgam. Absurd.



E. M. I. L.-Vis in soapta

si, de fapt



Guns N Roses - Don t cry



Stiu, vi se pare absurd.

eu - moment de subapreciere totala

eu am o problema cu timpul
eu intarzii mereu
eu inteleg lucrurile gresit
eu vreau mereu prea mult
eu imi dau seama prea tarziu
eu fac gafe
eu imi fac iluzii
eu nu stiu ce vreau
si eu plec
si atat.

si atunci sa-ti amintesti.

People always leave...

Imi amintesc:

2010, austria, dorinte, snowboard, gang, grafica, teatru, prima data, telefon, drum, vreau sa iubesc vara asta, apa, ski, concurs, sinaia, suior, cabanuta 3, vacanta, desen, oth, chitara, 6 billion people, poiana, 14 februarie, telefon, snowboard, casuta, zapada, soare, Paris, whiskey, Pull & Bear, metrou, Tour Eiffel,hamburger, Montmartre, Versailles, poze, cipilica, avion, Vama, poza, v.s.t., hotel cismigiu, 50 de bani, servetele, chowder, emil, prietena mea, desen, probleme, patinuar, balcon, sinceritate, sibiu, volei, masina, mega-parc, alba-ca-zapada, chibrite, laptop, afara, strada, bucuresti, centura, chef, betie, trabuc, straduta, copacel, fanfara, film, lalea, scaun, cluj, balcon, vis de primavara, tigara, muzica, noapte, vis, stele, scrisori, dear john, trabant, albastru, fetita, desen, reclama, cartoane, roz, green team, biblioteca, cainte-tractor-extensibil-parasimpatic, 50 de centi, ciocolata, joc, dezordine, floare,  inima, verde, sinceritate, alergat, bicicleta, soare, apus, vant, zi, 8 iuniue, il cafe, la multi ani, croissant, fresh, scoala, sacou, flori, aplauze, regrete, melancolie, casa cu vin, piata sfatului, album, masina, carte, R, poza, pa, maine, vara, tabara, mare, anglia, parc, amalgam, absurd

Andreea

Imagineaza-ti

Imagineaza-ti ca esti in intarziere. Sigur stii cum e. Toata lumea a patit cel putin o data...de cele mai multe ori se intampla cand zici ca ai destul timp...
5.00 pm
"aaa, am 2 ore sa ma pregatesc, sigur ajung pana la 7,"
deschizi televizoru, butonezi si te opresti pe discovery...e emisiunea aia, how it's made...iti place, asa ca stai sa te uiti, iti spui ca ai timp, o sa te grabesti putin mai tarziu
5.30 pm
s-a terminat emisiunea
te gandesti cu ce sa te imbraci
mergi in oras dar vrei sa arati bine, nu stii exact cine mai vine
5.45 pm
inca nu te-ai hotarat
nu stii cum o sa fie vremea, ai auzit la tv ca va ploua, dar afara nu e nici un nor..."niciodata nu stii ce sa mai crezi cu astia de la meteo...cand te iei dupa ei, spun exact pe dos, cand ii ignori, au dreptate..."
5.55 pm
"stiu. ma imbrac subtire, da imi iau geanta aia mare, in care imi bag un hanorac si umbrela. asa le-am rezolvat pe toate!"
6.00 pm
gata, ai rezolvat cu imbracatul
acum urmeaza parul si machiajul
te uiti in oglinda
"hmm, parca l-as ondula..."
6.20 pm
"ahhh ce ma dispera placa asta! niciodata nu o sa inteleg cum pot unele sa isi faca buclele asa perfecte!! mai bine il intind"
6.35 pm
"pff, vreau sa ma tund!"
parul e gata aranjat, desi nu esti multumita de cum sta
urmeaza machiajul
fond de ten, creion, mascara, lipstick...arata natural, e ok
6.45 pm
"asaa, am terminat"
"aaa geanta!"
scotocesti prin dulap, dupa 5 minute gasesti geanat care o cautai
incepi sa arunci inauntru ce ai nevoie: portofel, mobil, iPod, servetele, chei...unde sunt cheile..."ahhh ce ma enerveaza, trebuie sa fac ordine in camera cat mai curand!!"...cauti cheile, le gasesti pe jos in spatele biroului "cum puii mei au ajuns astea acolo??"...iti mai bagi hanoracu in geanta, umbrela..."unde mai e si umbrela aia?? nu aia portocalie! urasc portocaliul! umbrela mea verde, aia mica care incape in geanta. off unde am pus-o??? n-am mai luat-o de cateva saptamani, oare ce am fcaut cu ea..." "mamaaaa, stii unde e umbrela mea verde??" - "Nu! de unde sa stiu eu??" "ah binee...cred ca pana la urma ma duc fara umbrela..sper sa nu ploua"
6.55 pm
"e deja 7 fara 5??? cum a trecut asa repede timpu??? trebuia sa plec de 10 minute!!"
te grabesti sa te incalti, te mai uiti o data in oglinda si iesi repede pe usa, strigand un "PA" in urma ta
iti scoti mobilu din geanta si suni: "alo, servus...da, sunt pe drum...scuzee, da intarzii 5 minute...da, am pierdut autobuzu, era chiar in fata mea...suzee, ajung cat pot de repede!!!"



acum inca un exercitiu de imaginatie
incearca sa transpui intamplarea asta la o scara mai mare
in loc de 2 ore, imagineaza-ti ca ai, sa zicem, un an
si acum iti dai seama ca mai sunt 2 saptamani si a trecut un an
si iti e frica sa accepti faptul ca esti in intarziere
din nou

ce-ai face?

Who am I?

I am a grapefruit, sweet and sour,

A rabbit, joyful but scared,

A cold breeze on a summer day,

A snowdrop, remembering the winter,

The clear blue sky, on a sunday morning,

A big cozy bed, in a bright room,

A piano in a full concert hall.

I am a dove flying towards the sunset.

Do you come here often?

Do you feel like you're spinning around, with no reason? 

Do you feel like you are speaking but nobody listens? 

Do you look at your friends and see some strangers looking back? 

Are you going back with every step?

Are you surronded by memories

But unable to reach any?

Have you ever tried to get away

But ended up in coming back?

Do you come here often?

Metafora in amintirea iernii

De ce? Cand? Cum a trecut?
Cand s-a intamplat? sau mai bine cand nu s-a intamplat? Ce trebuia sa se intample? De ce?

Am senzatia ca a trecut pe langa mine o sansa, o mega-sansa...si am rata-o. Genul ala de sansa, pe care o simti apropiindu-se, simti cum aerul e mai incarcat, care iti modifica complet starea de spirit in asteptarea ei...

E o senzatie asemanatoare cu ce simte un copil inainte de Craciun, cand asteapta nerabdator sa primeasca masina aia mare cu telecomanda pe care si-o dorea de un an intreg. In ajunul Craciunului nu se poate gandi la altceva in afara de ce va face cu noua masina, cum se va lauda la prieteni si cum va face intreceri cat va fi ziua de lunga. In noapte dinainte de Craciun nu poate inchide un ochi iar inima ii alearga de parca e mai nerabdatoare decat el sa isi desfaca cadoul.
Vine si ziua de Craciun, momentul cadourilor. Copilul nostru nu a fost niciodata mai entuziasmat, mai nerabdator. Cum se termina de cantat colindele, se repede la brad si cauta infrigurat pachetul cu eticheta cu numele sau. Il zareste, si se repede sa sfasaie hartia lucioasa si colorata. Pe masura ce indeparteaza hartia, fata i se intristeaza si ochii i se sting. Parca nu ii vine sa creada. Mai verifica o data eticheta - e numele lui. Refuza sa creada ca va trebui sa astepte inca un an...

Refuz sa cred ca a trecut. Mai ales ca nu inteleg cum...

Dar poate copilul a avut doar un vis urat si maine isi va gasi masina mult-dorita sub brad.

Aproape perfect

Ati avut vreodata senzatia ca mai trebuia un singur lucru, mic-mic, si totul ar fi perfect? Asa ma simt eu acum. In ultimul timp aproape, aproape, totul a fost perfect. Parca am avut mai mult noroc decat de obicei, eram tot timpul intr-o dispozitie buna, nu m-am mai certat cu nimeni si parca si vremea a fost mai buna. Dar am senzatia aia ca lipseste ceva. Si stiu ca nuva dura mult...starea asta buna ma refer. Stiu ca trebuie sa fac ceva in legatura cu asta, si stiu ca nu am timp. As vrea sa imi fac ordine in ganduri.

...

-Ce iti doresti acum, cel mai mult si mai mult?
-As vrea sa pot opri timpul, pentru a avea timp sa gasesc lucrul ala mic-mic care va face totul perfect.

Paris, je t'aime!

dor de Paris...

Hai sa ne mutam la Paris!

vis de primavara

primavara

soare. cald. zapada. bulgari. ski. concurs. tricou. Suior. scutiri. 30. Sinaia .Paris. bagaje. camera. seara. Paste. cadouri. Sibiu. viitor. tinerete. distractie. sperante. amintiri. inghetata. muzica. fericire. dragoste. dor.

- martie - aprilie - mai -

speranta

hai sa speram.
sa speram ca de maine nu o sa mai avem nici o grija, ca totul se va rezolva de la sine. sa speram ca cineva va desfiinta examenele si sa speram ca o sa castigam la loterie. sa speram ca o sa facem o impresie buna persoanelor pe care le intalnim si sa speram sa fim observati de persoanele pe care vrem sa le intalnim. sa speram ca cei pe care ii consideram prieteni sa simta la fel, sa speram sa fim iubiti de cei pe care ii iubim. sa speram sa devenim cineva, sa schimbam lumea. sa speram sa nu fim uitati dupa ce nu vom mai fi, sa speram ca macar cei la care am tinut se vor gandi la noi din cand in cand si ne vor simti lipsa. sa speram.
si ce facem?

se numeste "hope" sau "change", nu m-am decis inca

there are 6 billion people in the world...

At this moment, there are six billion people in the world, more or less.
Some are running scared.
Some are coming home.
Some tell lies to make it through the day.
Others are just now facing the truth.
Some are evil that war with good.
And some are good, struggling with evil.
6 billion people in the world.
6 billion souls.
And sometimes, all you need is one.