5 stages of a break-up

1 Denial
First phase. You're still in shock, and unable to see that this is really the end. You still hope that he will call and everything will be just fine.
2 Anger
You're starting to realise that he is quite determined in not calling. Now it's the time when you start calling him names inside your head, remembering every stupid thing he'd done throughout your relationship. Now you desperately want to break something.
3 Bargaining
This is the most tricky one, and it's probably the one where you'll send that drunk text or call him, hoping that if you give a little bit from yourself, he will stop being so stubborn, accept that he still has feelings for you, apologies, and everything would go back to normal.
4 Depression
If you have come to this, it means that your text, call or whatever didn't work; he still didn't want to be with you anymore. You start the endless "what if"s and start to blame yourself for everything and wonder what could have been. You start to remember every beautiful moment together. No, you remember every moment together and make it beautiful. (awww that time when he stopped in the middle of the street to tie his shoelaces...-for example). This is te longest and most difficult phase, but if you get past this, you're good to go.
5 Acceptance
You have finally come to terms with your situation. Congratulations, you are now free to go out, meet somebody new, and eventually repeat from stage 1.

Uite-o!

Uite-o! Ea e? Nu iti dai seama inca, dar esti aproape sigur. O vezi pe strada, departe, venind in direcția ta. E singura? Da, sigur ea e. Ii recunosti mersul, parul, felul de a-si tine geanta. Da, era draguta; a fost frumos. Inca mai crezi ca a exagerat atunci, ca ai avut dreptate. Oare cum ar fi fost daca ai fi renunțat totusi puțin la orgoliu? Deja e prea tarziu. O saluti, iti zambete, ii zambesti. Avea un zambet frumos.

Il vezi. Ii recunosti de departe freza caracteristica, mersul lipsit de griji. Inca nu iti dai seama daca te-a vazut. Oare te saluta? Oare s-a mai gandit? Daca se gandea probabil te-ar fi sunat. Inca nu intelegi ce s-a intamplat, nu vrei sa intelegi ca lui ii pasa atat de puțin încât nu a mai zis nimic, niciodata. Se apropie. Oare se va opri sa iti spuna ceva? Oare ce mai face? Pare fericit. Uite-l, iti face cu mana. "Hey!". Zambesti; nu stii cum dar doar faptul ca l-ai vazut si te-a salutat te-a facut parca mai fericita. Pare ciudat, dar parca e o confirmare a faptului ca nu te-a uitat. Zambeste si el. Zâmbetul lui; iti amintesti.


Nu vreau sa ajungem sa ne salutam pe strada sa zambim si sa trecem mai departe.

Au trecut ani

Au trecut ani si totul s-a schimbat…
Din cand in cand imi amintesc cum era, cum eram. Acum imi dau si eu seama cum e, sa poti sa iti formezi noi amintiri, poate noi sentimente. Acum imi dau si eu seama cat de ușor a fost pentru tine sa uiti, sa ignori. Mă gandesc ca poate de aia nu ai zis nimic, pentru ca nu stiai. Nu stiai cum e sa fii singur. Si nici acum nu stii, dar poate ca de acum o sa incep si eu sa uit. Sau macar sa ignor.
Au trecut ani si poate iti amintesti, din cand in cand, trecator, de o plimbare, o tigara sau un joc.
Sau poate ca nu. Poate ca iti amintesti de mine doar cand ai nevoie de ceva. Nu de cineva, de ceva. Atunci macar aveai nevoie de o persoana, si eu s-a nimerit, probabil, sa iti fiu cel mai aproape. Nu stiu. Poate am avut dreptate, atunci, si pentru tine totul nu a însemnat nimic.
Au trecut ani...

cum sta treaba cu relatiile (nereusite)

intr-o relaie care "nu merge", cand se termina, exista cu siguranta cel putin o persoana care sufera, si care va suferi pentru o perioada de timp proportionala cu lungimea relatiei/intensitatea semtimentelor.
tot ce trebuie sa faci tu e sa ai grija, ca daca/atunci cand se va termina, sa nu fii ceea care va suferi. trebuie sa fii mereu cu un pas inainte, sa incerci sa gandesti totul cat mai rational, fara sa te implici emotional. gandeste totul ca pe o experienta, o aventura. gandeste-te la "drum" nu la cei cu care calatoresti. si atunci vei fi bine. cat timp reusesti sa te mentii detasata, esti "on the safe side". problemele se ivesc atunci cand incepi sa tii mai mult la tovarasii de drum decat la calatorie in sine. cand incepi sa cedezi; atunci iti arati slabiciunile, atunci devi vulnerabila. odata ajunsa in starea de vulnerabilitate, iti va fi extrem de dificil sa iti revi, sa recastigi avantajul.
chiar daca, de cele mai multe ori, lumea spune "ne-am despartit", pentru a evita situatiile penibile, intotdeauna va exista "s-a despartit de mine" sau "m-am despartit de el", un invingator al despartirii, si unul care iese in pierdere. de cele mai multe ori, cel care "castiga" e cel care a reusit sa se pastreze detasat si cat se poate de rational pe tot parcursul relatiei.
asta e secretul. nu pare greu. nu pare

Zi!

- A zis da!
- Serios?
- Da!
- Nu-ni vine sa cred!
- Nici mie…nici nu stiu ce sa fac acum…
- De ce?
- Pentru ca nu pare real…
- Poate nici nu e
- Da, poate…
- Stii cum e? E ca primăvara. Te astepti sa vina in martie, dar ea te surprinde la inceputul lui februarie. Si tu esti fericit. Dar curând iti dai seama ca a fost doar o încercare, esuata. Apoi stai si astepti, si astepti, si se face mijlocul lunii martie, si inca ninge. Dar, dintr-o data, intr-o dimineata, rasare soarele, se incalzeste, iar tu iti spui gata, asta a fost tot, vine primăvara. Te pregatesti, iti faci planuri, iar cand esti mai entuziasmat atunci se hotaraste sa se strice vremea, sa ploua, chiar sa ninga. Si ajungi la ce ar trebui sa fie, teoretic, mijlocul primaverii, si te intrebi ce naiba s-a intamplat. Si nu mai intelegi nimic. Astepti o explicație, si stii ca vei afla răspunsul curând, e inevitabil, dat așteptarea, si mai ales frica de raspuns, e absolut ucigatoate.
- hmm…
- Mda, cam așa stau lucrurile.

Tonight

"Why am I the fucking exception every fucking time?"
Mda, asta ar fi fost un titlu bun. Ar trebui sa mă fi obișnuit deja, niciodata nu mi se va intampla ceva normal, firesc, ceva la ce mă astept. Am ajuns sa mă gandesc doar la ce nu vreau, sa imi imaginez, pentru ca așa poate se va intampla exact opusul. Daca indraznesc sa imi doresc ceva, sa visez puțin cu ochii deschisi, pot fi 100% sigura ca nu se va intampla niciodata. Daca cumva ceva ajunge sa se incadreze in normele banalitatii, trebuie sa mă astept la o schimbare, o rasturnare de situație care sa schime tot.
Ca doar nu ne putem plictisi, nu?!

pe drum

Intri in masina, bagi cheia in contact, porneste muzica. E melodia aia, data la maxim. melodia aia. Nu iti vine sa crezi. Scoti nervos cd-ul si parca iti vine sa il arunci, sa il faci bucati-bucatele, dar nu faci asta. Nu faci asta pentru ca acolo, printre milioanele de biti de muzica, sunt si amintirile tale gramada, intr-o dezordine tipica. Scoti cd-ul si il pui frumos langa celelalte, chiar daca stii ca nu il vei mai asculta niciodata.
Pornesti motorul si pleci. E liniste, dureros de liniste, dar nu te induri sa dai drumul la radio; nu poti permite, inca, altei melodii, sa ia locul ei. Nu iti vine sa crezi, cum totul s-a schimbat, totul e rasturnat; cum parca ieri iti zambea din dreapta. Si totusi, iata-te: singur, la inceput de drum. Nu ti-ai inchipuit niciodata ca asa va incepe calatoria asta. De luni de zile planuiati impreuna toate detaliile, o si vezi entuziasmandu-se pentru fiecare nimic. Iti vin in minte, rand pe rand, toate melodiile din playlistul pe care ea l-a facut special pentru drum.
Incepe sa ploua, usor. Dai jos geamul si lasi vantul sa te racoreasca, sa iti umble prin par, asa cum, pana acum, erai obisnuit cu ea. Sunetul ploii, vajaitul vantului, parca te linistesc; iti continui drumul mai departe, pe soseaua goala. Te uiti la ceas: "e 6.13, la ora asta ar fi trebuit sa fim deja la benzinarie", o auzi reprosandu-ti in joaca. Vezi cum incepe sa se reflecte lumina rasaritului in asfaltul umed si intunecat. Iti imaginezi expresia ei, din fix acest moment, daca ar fi langa tine, daca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu iti vine sa crezi ca nu mai e, nu iti vine sa crezi ca ai pierdut-o. Inca nu poti concepe singuratatea.
Fraiere.