Mi-e dor.

Mi-e dor de vara. E vara, si totusi mie imi e dor de vara, de vara. De mare. De Vama Veche. De valuri, nisip, vant, soare, scoici, muzica, corturi, pesti, plaja. De Costinesti. De rasarit, poze, somn, masinute, seri.
Imi e dor de tot...
Mi-e dor de iarna. De zapada, de frig, de gheata, de Craciun, de luminite. De Austria, de ski, revelion, sarituri, snowboard, parc, monopoly.
Mi-e dor de Anglia, de Paris, de Cluj, de Bucuresti, de Oradea.
Mi-e dor de munti.
Mi-e dor de noi, de ei, de tine si de mine. Nu imi e dor de voi. Nu imi place voi...

Oare

4 zile: Brasov - Oradea - Cluj - Oradea - Brasov.Extrem.
Adica, au fost patru zile ale extremelor. Zilele au fost groaznice: drumuri interminabile, discutii interminabile, plictiseala, plictiseala, plictiseala, asteptare. Serile au schimbat situatia: cosmopolitan, poze, caldura, soare, bere, vin, tigari, rom, cuba libre, muzica, mai buna si mai putin, "tipu cu tricou fain", mesaje, rasete, meci, aparate, bani, fara bani, taxiu, intarzieri, distracti, rasete, declaratii.
Nici nu stiu daca sa spun ca mi-a placut sa nu, daca m-am distrat sau m-am plictisit.
Daca fac o medie a fost ok.
Regret ceva? Nu stiu.
Poate.
Oricum, niciodata nu o sa stiu ce s-ar fi intamplat, ce ar fi fost.
Asta e problema mea. Timpul