2011:

2011:
O sa învăț ceva nou in fiecare zi
O sa fac multe poze frumoase, o sa fac o poza la un fluture in zbor
O sa mă indragostesc
O sa știu la ce facultate vreau sa merg
O sa vizitez o noua tara
O sa imvat sa cant la chitara si o sa știu sa cant la pian
O sa dorm o noapte "sub cerul liber"
O sa skiez bine la concursuri, o sa fiu in primii 10 la un concurs
O sa învăț sa mă dau bine pe snowboard
O sa am medie mai mare la școala
O sa cunosc lume noua si o sa îmi fac noi prieteni
O sa ies mai des cu Harry la plimbare
O sa fac un super-chef pt. majorat
O sa îmi iau carnetu' si o sa conduc si o sa intru intr-o benzinărie si o sa spun "pompa x si un pachet de dunhill gri lung, va rog"
O sa mă distrez
Nu o sa îmi pierd/stric telefonul
O sa citesc mult si o sa vad multe filme
O sa învăț franceza bine si o sa îmi iau un examen DELF
O sa știu mai multe cuvinte in alte limbi
O sa fiu mai buna si o sa ajut mai multă lume
O sa fac cadouri
O sa spun "Te iubesc" mai des
O sa ajung măcar o zi in Delta si in Vama
O sa fiu fericita
Si "o sa fie bine"
Si atât

Sent from my iPhone

Poveste de iarna

Ninge! In sfarsit ninge!. E seara si tot in jur e alb. E alb si e liniste. Si pustiu. Nu e nimeni pe strada, nici o masina, nici un caine, nimeni. Si tot ce se aude e scartaitul zapezii. Tocmai am prins un fulg pe manusa...doi...trei! Mai demult, cand eram mica, cineva mi-a sups ca fulgii de zapada sunt ca si oamenii: desi de la distanta par identici, nu vei gasi niciodata doi la fel.
As vrea sa pot opri timpul acum. Sa fie liniste, si frumos si alb, sa para ca ninge cu bucati mari de vata. Sa nu am alte griji, sa nu intarzii nicaieri daca stau 5 minute si ma uit pur si simplu cum ninge.
[...]

E tarziu. Nu ai cum sa opresti timpul, oricat ai vrea. Deja am intarziat....

Machetuţă

Proiect pt Mihnea.
Macheta pentru un super zgarie-nori ecologic, aerodinamic, etc.
Cu copaci...                                                                                             ...si fara

scrisoare

niciodata nu m-am gandit mai mult ca acum sa scriu

o scrisoare cu expeditor, fara destinatar

o scrisoare in care sa-mi povestesc

amintirile, lacrimile, zambetele,

visele, visurile, sperantele,

regretele,dezamagirile

anotimpurile

...............

o scrisoare

in care sa scriu

despre timp pierdut

si regretat si castigat, despre

iubire, despartire, inceput, sfarsit

decizii, corecte sau gresite, ireversibile

luate din proprie initiative, sau sub alte influente

despre  idei si despre mine, despre cum e sa fiu eu

Mirona

Mirona  vrea sa scrie un roman. In drumul ei descopera dragostea, prietenia adevarat, cunoaste ororile razboiului si "crestea odata cu romanul"...

Cateva fragmente:

-Nu ţi se pare tristă viaţa, Mirona? Absurdă?
-Tristă? Da, Giulia. Absurdă nu. Mi se pare că asist la mai multe piese de teatru care se joacă în acelaşi timp, că decorurile se schimbă deodată şi încerc să prind câte ceva din fiecare. Sau că citesc mai multe cărţi concomitent. Aş vrea să le urmăresc pe toate. Şi să le înţeleg.


Tia-m dat azi de dimineata, din gara, un telefon: Ti-am spus ca te iubesc, am repetat pierdut: Te iubesc...si am inchis.


Se inserase. Cerul era instelat. Din puzderia de luminite care luceau, nu lipsea niciuna. Steaua Lisandrei cazuse, si poate ca Octav o vazuse cazand, fara sa stie a cui e. Steaua lIsandrei cazuse fara sa lase pe cer vreun semn, vreun gol, asa cum nici in aglomeratia strazii nu se simtea lipsa unui om. Si totusi, in cateva ascunzisuri de suflet si gand, nu a ramas ca un ferment de daruire, de generozitate, trecerea ei pe pamant! Cate fapte nu-i vor purta pecetea!…

-Mirona, imi esti draga.[...]M-am gandit de multe ori la tine. Si acum pot sa-ti marturisesc: am fost indragostit de tine...Dar, vezi, mi-au trebuit cinci ani si seara asta instelata ca sa ti-o spun.
-Adevarat, Jacquot? Nu mi-as fi putut inchipui niciodata. Cred ca glumesti, si n-ai voie. Daca eu as putea sa glumesc ca sa ascund ce se petrece in sufletul meu, ti-as raspunde: Ce pacat ca ti-a trecut...
-Nu-i sigur ca mi-a trecut, Mirona.
-Atunci trebuie sa mai astept cinci ani ca sa aflu ce se petrece in sufletul tau acum?

Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună...

Tii minte ce frica mi-a fost?...Ma linisteai."Dragostea mea, nu-i nici ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperari fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna..."Iti amintesti?

Un suras, o clipire care se indrepta spre mine dadea de el, inarmat pana in dinti. Acum, oricine ma poate lovi, si lui nu-i mai pasa.
Misuna lume, fiinte ciudate pe care incerc sa le recunosc, care vorbesc o limba straina si parca se cearta. El ma impiedica sa ma apropii de oameni. Acum, printre toti il caut pe el.
Uneori, din intamplare numai, il intalnesc. Se opreste, se uita la mine, imi vorbeste. Dar nu mai spune nici un cuvant din cele ce-mi sunt necesare ca aerul, apa. Nu-mi da nici o privire din cele ce mangaie. Privirile noastre! Se uita la mine si nu ma vede. Nu ma intreaba daca mi-e prea cald sau prea frig, nu-i pasa ca ma zbat printre straini, ca mi-e necesar ca si mai inainte umarul lui.
ma simt dezbracata. Ocrotirea lui mi-a fost haina. Dragostea lui mi-a fost adapost...
Mi se pare ca am fost bolnava. Sau poate a fost un somn lung, cu vise chinuitoare. Ne cautam. Cand ma gasea, nu ma recunostea. Cand ma striga, nu-l auzeam. Nu-l recunosteam.
L-am asteptat, i-am pandit pasii.
Urechile mele exasperate au asteptat, au ascultat, au pandit. 
M-am hranit numai din amintirea unor zile trecute, din nadejdi a caror singura seva erau febra, visul, inchipuirea mea.
Sa ma trezesc nu doream.
Voiam sa dispar, sa scap de rozatura din suflet; durerea neintrerupta, ascutita, chin de neindurat, care crestea, se inmultea ca un cancer...
Dar intr-o zi[...]am inceput iar sa aud?


Anii de razboi ca si moartea unui prieten au darul de a impinge un trecut apropiat la distante nemasurate asu cum inversand binoclul scena se departeaza neverosimil de mult.

Fiindca atunci cand se termina cartea, fiecare simte ca exista un maine, ca "azi" e doar o repriza intr-un meci care va fi castigat. (Cella Serghi)



Multumesc Teutz pt carte!>:D<

Perfect cars

for him: 

Ford Mustang Convertible (1965)

for her:
Porche 911 T (1970)

si din nou scriu aici in loc sa invat...

sunt aeriana

Azi "ziua cu Tudor Chirila la Reduta <3; ziua in care a primit Vladutz bicicleta" (citat din vacuta BoTh)
Sa revin: azi pe republicii: "uite o umbrela!"
Doar ca era rupta, stricata si aruncata intr-o cutie intr-un gang...


hmm, in ultimu timp scriu cam mult pe aici :-"

Teatru

Am fost azi la teatru..."Sfarsit de partida" (de Samuel Beckett) Regia Alexandru Tocilescu. Personal nu m-a impresionat, dar am ramas cu o replica:

"Ce a fost ieri?? Un cacat de zi care a fost inainte de ziua asta care e tot de cacat..."

Franklin, Donnie Darko, copilarie

Franklin stia sa numere din doi in doi si sa isi lege sireturile.
"Franklin could count by twos and tie his shoes. He dreamed of sailing
across the ocean and of climbing high mountains. But one day, Franklin
wondered if some dreams were too big to come true."

Donnie Darko: "What if you could go back in time, and take all those hours of pain and darkness and replace them with something better?"

Donnie Darko: "Every living creature on eart dies alone."

Donnie Darko: "What is Cellar Door?"
Karen Pommeroy: "This famous linguist once said that of all the phrases in the English language, of all the endless combinations of words in all of history, that Cellar Door is the most beautiful."

Telenovele

Zilele trecute stiu ca zis un prof ca am trai mult mai bine si fara telenovele. Nu stiu daca se referea la telenovele de la televizor sau la altceva, dar stiu ca nu putem trai fara telenovele. Si eu nu ma refer la cele de pe Acasa tv, romantica, euforia, etc. Zic ca nu putem trai fara telenovele nu pentru ca nu am vrea, ci pentru  ca nu putem, nu tine de noi. Telenovelele sunt peste tot, ne inconjoara. Nu exista zi in care sa nu auzi expresia "ai uzit?? s-au despartit X si Y" sau "iti vine sa crezi ce a facut W?" sau, si mai des-intalnita "haide, da' ai grija sa nu afle Z", urmat de omniprezentul "izi zic da sa nu spui ca stii de la mine".
Traim intr-o telenovela proasta, cu buget limitat, sezonul 2010, episodul 324. Va urma...

O sa fie bine

O sa fie bine!
Am avut nevoie doar de o zi de lipsit de la scoala, chiul motivat, 5 ore de somn continuu in timpu zilei, o ora de invatat la istorie, jumatate de ora de vorbit cu S, la telefon, alta jumatate de ora de vorbit cu M, cateva apeluri de la P,  o ora de studiu la pian, 65 de melodii clasice puse pe repeat, o ora de citit in pat si o noapte de somn neintrerupt cu vise diverse si amuzante.
Astea pentru ca a doua zi dimineata sa ma trezesc la 8 fix, fara sa fie nevoie sa pun alarma pe "snooze" ca in majoritatea diminetilor, sa ajung la timp la scoala, chiar sa mai am timp de un J la masuta de sah din parc, sa fiu binedispusa toata ziua, sa rad pe tot parcursul orei de franceza, altadata insuportabil de plictisitoare, si sa pot spune ca sunt pe drumul cel bun: incepe sa nu imi mai pese. Si sa sper ca o sa continui tot asa.
Am incercat sa ma gandesc doar la partile amuzante, la expresiile care m-au facut sa rad, la bancuri. Si am reusit in mare parte. Spun in mare parte pentru ca din cand in cand, daca venea vorba de promisiuni sau alte subiecte mai "sensibile", aveam nevoie de toata puterea de concentrare pentru a ramane detasata.
Dar, dupa cum am mai spus, o sa fie bine!








P.S.: nu ca asta nu mi-ar aduce aminte, da' acuma nu prea mai gasesc asa ceva
P.P.S.: ma intreb daca o sa citesti si tu asta, si daca o vei face, ce vei crede

Blog nou.

De azi am blog nou. Separat pt lemne. Ca sa nu mai existe nici un fel de riscuri.

Nimic

Chiar nimic. Nu mai stiu nimic. nimic nimic nimic.
Asa e (inca un lemn-metafora de Fazi):

18 august 2010
Andreea Fazakas: pai iti tot bagi pula da stii tu la un moment dat trebe sa o mai shi scoti


7 noiembrie 2010

Eu: De ce ma mai implic?! ar trebui sa "imi bag pula"!
Fazi: Uneori e mai greu sa o bagi decat sa o scoti
Eu: Daca ai scos-o o data e f gru sa o bagi la loc


Fazi-uazi >:D<

Butterfly

For once in my life

I couldn't deny

I thought that I found my everything

A lover a friend, the hours would spend doing nothing at all...

Butterfly fly, fly away from here...

you'll always be a part of me.

pur şi simplu

Tăcerea e strigătul pe dinăuntru

Umbra e lumina care doarme

Roşul e albastrul indrăgostit

Zborul e amintirea păsării despre viitor

Aceste cuvinte sunt ploaia lui Dumnezeu adormind ghioceii

Astfel încât tu şi eu nu suntem decat

pur şi simplu.

[Nu stiu autorul. Face parte din volumul "Poezii interzise".]

Oameni

Citez (D.): "Sunt oameni...si oameni."

Sunt oameni care pot fi prieteni exceptionali, carora, dupa ce le castigi increderea, le poti incredinta orice.
Si sunt oameni care fac orice pentru a-ti castiga increderea, pentru ca mai tarziu sa faca orice pentru a castiga increderea altei persoane.
Sunt oameni ambitiosi, care invata toata viata pentru a fi fericiti in viitor, cand vor fi doctori avocati sau farmacisti de succes.
Sunt oameni care, din contra, fac orice pentru a simti ca "traiesc la maxim" fiecare moment. Incearca tot ce se poate, nu se gandesc deloc la consecinte.
Sunt oameni care nu au de loc incredere in ei.
Sunt oameni care se cred foarte buni in tot ceea ce fac, si nu se sfiiesc sa arate asta tuturor.
Sunt oameni care se mandresc cu ceea ce sunt, cu tara din care provin si cu familia lor
Sunt oameni care ar face orice pentru a-si depasi conditia.
Sunt oameni pentru care nu conteaza cate persoane au jignit, atata timp cat si-au afirmat punctul de vedere.
Sunt oameni care nu sunt in stare sa spuna ce cred, de teama sa nu creeze o impresie gresita.
Sunt oameni pentru care pacea si intelegerea sunt cel mai important lucru de pe pamant.
Sunt oameni fara personalitate.
Sunt oameni care ar putea conduce lumea.

Dar toti sunt oameni.

[dedicat]

Nimic

Asta nu reprezinta nimic. Nu stiu. Nu stiu ce sa fca, ce sa gandesc. Asa ca scriu.
Ma enervez. Nu ar trebui sa pierd vremea scriind acum. Trebuia sa invat.
Sa invat...
scoala a ajuns sa fie omniprezenta.
si mi-am pierdut esarfa, si bascuta din Paris.
vreau o umbrela.


si totusi nu stiu cum as putea sa scriu tot ce simt..
"Ceau!"

Incredibil

Povestea e cu adevarat superba. Am citit-o si am plans. E incredibil cat de mult poate face un gest, intr-un anumit moment, de la persoana potrivita. Un cantec, cateva cuvinte, pot salva viata unui om.
Puteti citi aici.

Amalgam

Amalgam. Amintiri.
De sunete si de cuvinte. De melodi.
Doua amintiri. Doua persoane si doua povesti. Un cantec.
Cuvinte, promisiuni. Respectate sau incalcate. Nerespectate.
18, 13 si 15. 25. iunie, noiembrie, iulie, septembrie.
puncte comune, puncte distincte, puncte intersectate si puncte separate.
a treia persoana, a patra si a cincea.
Ganduri incurcate, pierdute, incetosate si uitate.
Zile, nopti, vise, fapte, trecut, minute, locuri, pahare, zambete, rasete, glume, timp, sfaturi, soapte, temeri.
Amalgam. Absurd.



E. M. I. L.-Vis in soapta

si, de fapt



Guns N Roses - Don t cry



Stiu, vi se pare absurd.

Vacanta - rezumat

Ultima zi de vacanta. As vrea ca ziua asta sa nu se mai termine. As fi vrut sa pot face tot ce mi-am propus in vacanta asta si nu am reusit: cluj, bucegi, peninsula. As fi vrut sa plec macar cu o zi mai tarziu la mare, sa vad oare cat de diferit ar fi.

Dar vara asta am vrut sa schiez si am schiat, am vrut sa beau si am baut, am vrut sa merg in Vama si am ajuns, am vrut sa vad rasaritul si l-am vazut, am vrut sa ma dau peste cap cu 120 de km la ora si m-am dat, am vrut sa conduc si am condus, am vrut sa vad Anglia, Scotia si Tara Galilor si le-am vazut, am vrut sa-mi iau Cambridge-ul si l-am luat, am vrut sa ies cu Harry si noii lui prieteni si am iesit, am vrut sa-mi iau sandale si mi-am luat, am vrut sa merg pe munte si am mers, am vrut sa cant in strada si am cantat, am vrut sa fac multe poze si am facut foarte multe poze, unele chiar foarte dubioase.
Am vrut sa ma ametesc si m-am imbatat, am vrut sa rad si am ras cu lacrimi, am vrut sa ma distrez si m-am distrat.
Vara asta nu regret decat ce nu am facut.

Am vrut sa iubesc vara asta!
si iubesc. tot!

My world!

Welcome to my world!

my world is upside down

funny

 nostalgic

 and dizzy

Lemn-metafora de Fazi

Alexandra: si cand am vazut ca nu mai zice nimic
Alexandra: am zis ca imi bag pula
Andreea Fazakas: pai iti tot bagi pula da stii tu la un moment dat trebe sa o mai shi scoti

asta m-a binedispus intr-o situatie critica
:))

Dear John, by Nicholas Sparks

Prologue

Lenoir, 2006

    What does it mean to truly love another? There was a time in my life when I thought I knew the answer: It meant that I'd care for Savannah more deeply that I cared for myself and that we'd spent the rest of our lives together. [...] I could imagine lying beside her in bed at the end of the day, holding her while we talked and laughed, lost in each other's arms.

    It doesn't sound so far-fetched, right? When two people love each other? That's what I thought too. And while part of me still wants to believe it's possible, I know it's not going to happen. When I leave here again, I'll never come back. [...]

    But of this I'm certain: Savannah will never know I've been here today.

    Part of me aches at the thought of her being so close yet so untouchable, but her story and mine are different now. [...] There are memories for both of us, of course, but I've learned that memories can have a physical, almost living presence, and in this, Savannah and I are different as well. If hers are stars in the nightmare sky, mine are haunted empty spaces in between.[...]

    To me, she will always be twenty-one and I will always be twenty-three. I'd been stationed in Germany; I had yet to go to Fallujah or Bagdad or receive her letter, which I read in the railroad station in Samawah in the initial weeks of the campaign; I had yet to return home from the events that changed the course of my life.[...]

    But I did meet her; that's the thing that makes my current life so strange. I fell in love with her when we were together, that fell deeper in love with her in the years we were apart. Our story has three parts: a begining, a middle, and an end. And though this is the way all stories unfold, I still can't believe ours didn't go on forever.

    I reflect on these things, and as always, our time together comes back to me. I find myself remembering how it began, for now these memories are all I have left.

  

Part one

Wilmington, 2000

Dear John,

    There's so much I want to say to you, but I'm not sure where I should begin. Should I start by telling you that I love you? Or that the days I've spent with you have been the happiest in my life? Or that in the short time I've known you, I've come to believe that we were meant to be together? I could say all those things and would be true, but as I reread them, all I can think is that I wish I were with you now, holding your hand and watching for your elusive smile.

    In the future, I know I'll relive our time together a thousand times. I'll hear your laughter and see your face and feel your arms around me. I'm going to miss all of that, more than you can imagine. You're a rare gentleman, John, and I treasure that about you. In all the time we were together, you never pressed me to sleep with you, and I can't tell you how much that meant to me. It made what we had seem even more special, and how I always want to remember my time with you. Like a pure white light, breathtaking to behold.

    I'll think about you every day. Part of me is scared that there will come a time when you don't feel the same way, that you'll somehow forget about what we shared, so this is what I want you to do. Wherever you are and no matter what's going on in your life, when it's the first night of the full moon - like it was the first time we met - I want you to find it in the nighttime sky. I want you to think about me and the week we shared, because wherever I am and no matter what's going on in my life, that's exactly what I'll be doing. If we can't be together, at least we can share that, and maybe between the two of us, we can make this last forever.

    I love you, John Tyree, and I'm going to hold you to the promise you once made to me. If you come back, I'll marry you. If you break your promise, you'll break my heart.

Love,

Savannah

Part two

Iraq, 2002

Dear John,

    I'm writing this letter at the kitchen table, and I'm struggling because I don't know how to say what I'm about to tell you. Part of me wishes that you were here with me so I could do this in person, but we both know that's impossible. So here I am, groping for words with tears on my cheeks and hoping that you'll somehow forgive me for what I'm about to write.

    I know this is a terrible time for you. I try not to think about the war, but I can't escape the images, and I'm scared all the time. I watch the news and scour newspapers, knowing you're in the middle of all of it, trying to find out where you are and what you're going through. I pray every night that you'll make it home safely, and I always will. You and I shared something wonderful, and I never want you to believe that you didn't mean as much to me as I did to you. You're rare and beautiful, John. I fell in love with you, bot more than that, meeting you made me realize what true love means. For the past two years, I've been staring at every full moon and remembering everything we've been through together. I remember how talking to you the first night felt like coming home, and I remember the night we made love. I'll always be glad that you and I shared ourselves like that. To me, it means that our souls will be linked together forever.

    There's so much more, too. When I close my eyes, I see your face; when I walk, it's almost as if I can feel your hand in mine. Those things are still real to me, but where they once brought comfort, now they leave me with an ache. I understood your reason for staying in the army, and I respected your decision. I still do, but we both know our relationship changed after that. We changed, and in your heart, I think you realized it, too. Maybe the time apart was too much, maybe it was just our different worlds. I don't know. Every time we fought I hated myself for it. Somehow, even though we still loved each other, we lost that magical bond that kept us together.

    I know that sounds like an excuse, but please believe me when I say that I didn't mean to fall in love with someone else. If I don't really understand how it happened, how can you? I don't expect you to, but because of all we've been through, I just can't continue lying to you. Lying would diminish everything we've shared, and I don't want to do that. even though I know you will feel betrayed.

    I'll understand if you never want to talk to me again, just as I'll understand if you tell me that you hate me. Part of me hates me, too. Writing this letter forces me to acknowledge that, and when I look in the mirror, I know I'm looking at someone who isn't sure she deserves to be loved at all. I mean that.

    Even though you may not want to hear it, I want you to know that you'll always be a part of me. In our time together, you claimed a special place in my heart, one I'll carry with me forever and that no one can ever replace. You're a hero and a gentleman, you're kind and honest, but more than that, you're the first man I ever truly loved. And no matter what the future brings, you always will be, and I know that my life is better for it.

I'm so sorry---

Savannah

Epilogue

Lenoir, 2006

    What does true love really mean?

    I think about the question again as I sit on the hillside and watch Savannah moving among the horses. For a moment, I flash to the night I showed up at the ranch to find her ... but that visit, a year ago now, feels more and more like a dream to me.[...]

    I sold the collection because I finally understood what true love really meant. Tim had told me—and shown me—that love meant that you care for another person's happiness more than your own, no matter how painful the choices you face might be.[...] I know that my feeling about Savannah will never change, and I know I will always wonder about the choice I made.

    And sometimes, despite myself, I wonder if Savannah feels the same way. Which of course explains the other reason I came to Lenoir.

    I stare at the ranch as evening settles in. It's the first night of the full moon, and for me, the memories will come. They always do. I hold my breath as the moon begins its slow rise over the mountain, its milky glow edging just over the horizon. The trees turn liquid silver, and though I want to return to those bittersweet memories, I turn away and look at the ranch again.

    For a long time, I wait in vain. [...]

    And when I see her finally emerge from the house, I feel a strange tingling in my spine, one I've never experienced before. She pauses on the steps, and I watch as she turns and seems to stare in my direction. I freeze for no reason—I know she can't possibly see me. From my perch, I watch as Savannah closes the door quietly behind her. She slowly descends the steps and wanders to the center of the yard.

    She pauses then and crosses her arms, glancing over her shoulder to make sure no one has followed her. Finally, she seems to relax. And then I feel as if I'm witnessing a miracle, as ever so slowly she raises her face toward the moon. I watch her drink in the sight, sensing the flood of memories she's unleashed and wanting nothing more than to let her know I'm here. But instead I stay where I am and stare up at the moon as well. And for the briefest instant, it almost feels like we're together again.

 

Thorpe Park, U.K.

 

spune tot.

.ca doar timpul e prietenul meu bun

intr-o zi o sa vorbesc cu Timpul
si o sa-l intreb:
"Timpule, de ce esti asa grabit?"
si el o sa-mi raspunda:
"Ti se pare!"
"Si de ce nu esti niciodata de partea mea?"
"Cum sa nu fiu? Doar eu sunt prietenul tau. De ce as fi impotriva ta?"
"Asta nu stiu sa spun...dar totusi...

ca doar timpul e prietenul meu bun!



p.s.: remember me as the almost lover almost best frient you almost had.

eu - moment de subapreciere totala

eu am o problema cu timpul
eu intarzii mereu
eu inteleg lucrurile gresit
eu vreau mereu prea mult
eu imi dau seama prea tarziu
eu fac gafe
eu imi fac iluzii
eu nu stiu ce vreau
si eu plec
si atat.

si atunci sa-ti amintesti.

Austria Racing Camps

Locatie: Hintertux, Austria
Distanta: cam 20 de ore de mers cu masina/ 1400 km
Ce am facut: am obosit, am plans, m-am enervat, am cazut, m-am ars, am alergat, am sarit, am mers pe munte, am schiat, am ras, am facut poze, am vorbit in engleza, germana, turca, luxemburgheza, rusa, islandeza, norvegiana, poloneza si spaniola, am vorbit de 40 de euro la telefon in romana, am mancat inghetata schnitzel vienez si noodle-suppe, am vazut baieti superbi, am dat porecle (cretu, chelu, lovitu, grasa, tipu in tricou rosu, nebunu, impiedicatu, capra, Austin, etc.), am barfit, am fumat pe telescaun, am inotat in apa din ghetar, am stat la plaja, am citit Vogue si Elle, am fost la piscina cu apa termala, am alergat in slapi prin ploaie, am intarziat si am facut flotari, am jucat hochei, volei, tenis, ping-pong si fotbal, m-am uitat la meciuri de fotbal, am tinut cu spania, olanda si germania, am intalnit oameni, mi-am facut prieteni, am luat adrese de mes si de facebook, am invatat mai multa teorie despre ski decat am invatat de cand m-am apucat de ski, am invatat sa boxez fanioanele in verticale, am invatat ca in poloneza curva e tot curva, ca in turca e oros pu, in rusa e suka si in germana e strantz, am invatat cuvinte in germana (gen "ich bin bewaffnet"), i-am invatat pe altii sa spuna "servus am o arma" si "curva grasa", am vazut cea mai draguta masina, un volkswagen beatle galben decapotabil de 30 de ani refacut, am vazut un balon si parapante, mi s-a spus ca joc bine fotbal, mi s-a spus "ich mag dich",  am mers 16 ore incontinuu cu masina si de acum inainte o sa zambesc de fiecare data cand cineva ne va spune "ladies"
M-as intorce?: Da!

p.s.: urmeaza si poze:D

un an! ( apropo MJ)

azi a trecut un an
stiti vorba aia, "parca ar fi fost ieri"...cam asa e
ultimul an a trecyt extrem de repede, prea repede si fara sa ne dam seama
si se mai spune ca timpul nu se comprima

si acum nu ma refer numai la MJ

People always leave...

Imi amintesc:

2010, austria, dorinte, snowboard, gang, grafica, teatru, prima data, telefon, drum, vreau sa iubesc vara asta, apa, ski, concurs, sinaia, suior, cabanuta 3, vacanta, desen, oth, chitara, 6 billion people, poiana, 14 februarie, telefon, snowboard, casuta, zapada, soare, Paris, whiskey, Pull & Bear, metrou, Tour Eiffel,hamburger, Montmartre, Versailles, poze, cipilica, avion, Vama, poza, v.s.t., hotel cismigiu, 50 de bani, servetele, chowder, emil, prietena mea, desen, probleme, patinuar, balcon, sinceritate, sibiu, volei, masina, mega-parc, alba-ca-zapada, chibrite, laptop, afara, strada, bucuresti, centura, chef, betie, trabuc, straduta, copacel, fanfara, film, lalea, scaun, cluj, balcon, vis de primavara, tigara, muzica, noapte, vis, stele, scrisori, dear john, trabant, albastru, fetita, desen, reclama, cartoane, roz, green team, biblioteca, cainte-tractor-extensibil-parasimpatic, 50 de centi, ciocolata, joc, dezordine, floare,  inima, verde, sinceritate, alergat, bicicleta, soare, apus, vant, zi, 8 iuniue, il cafe, la multi ani, croissant, fresh, scoala, sacou, flori, aplauze, regrete, melancolie, casa cu vin, piata sfatului, album, masina, carte, R, poza, pa, maine, vara, tabara, mare, anglia, parc, amalgam, absurd

Andreea

Imagineaza-ti

Imagineaza-ti ca esti in intarziere. Sigur stii cum e. Toata lumea a patit cel putin o data...de cele mai multe ori se intampla cand zici ca ai destul timp...
5.00 pm
"aaa, am 2 ore sa ma pregatesc, sigur ajung pana la 7,"
deschizi televizoru, butonezi si te opresti pe discovery...e emisiunea aia, how it's made...iti place, asa ca stai sa te uiti, iti spui ca ai timp, o sa te grabesti putin mai tarziu
5.30 pm
s-a terminat emisiunea
te gandesti cu ce sa te imbraci
mergi in oras dar vrei sa arati bine, nu stii exact cine mai vine
5.45 pm
inca nu te-ai hotarat
nu stii cum o sa fie vremea, ai auzit la tv ca va ploua, dar afara nu e nici un nor..."niciodata nu stii ce sa mai crezi cu astia de la meteo...cand te iei dupa ei, spun exact pe dos, cand ii ignori, au dreptate..."
5.55 pm
"stiu. ma imbrac subtire, da imi iau geanta aia mare, in care imi bag un hanorac si umbrela. asa le-am rezolvat pe toate!"
6.00 pm
gata, ai rezolvat cu imbracatul
acum urmeaza parul si machiajul
te uiti in oglinda
"hmm, parca l-as ondula..."
6.20 pm
"ahhh ce ma dispera placa asta! niciodata nu o sa inteleg cum pot unele sa isi faca buclele asa perfecte!! mai bine il intind"
6.35 pm
"pff, vreau sa ma tund!"
parul e gata aranjat, desi nu esti multumita de cum sta
urmeaza machiajul
fond de ten, creion, mascara, lipstick...arata natural, e ok
6.45 pm
"asaa, am terminat"
"aaa geanta!"
scotocesti prin dulap, dupa 5 minute gasesti geanat care o cautai
incepi sa arunci inauntru ce ai nevoie: portofel, mobil, iPod, servetele, chei...unde sunt cheile..."ahhh ce ma enerveaza, trebuie sa fac ordine in camera cat mai curand!!"...cauti cheile, le gasesti pe jos in spatele biroului "cum puii mei au ajuns astea acolo??"...iti mai bagi hanoracu in geanta, umbrela..."unde mai e si umbrela aia?? nu aia portocalie! urasc portocaliul! umbrela mea verde, aia mica care incape in geanta. off unde am pus-o??? n-am mai luat-o de cateva saptamani, oare ce am fcaut cu ea..." "mamaaaa, stii unde e umbrela mea verde??" - "Nu! de unde sa stiu eu??" "ah binee...cred ca pana la urma ma duc fara umbrela..sper sa nu ploua"
6.55 pm
"e deja 7 fara 5??? cum a trecut asa repede timpu??? trebuia sa plec de 10 minute!!"
te grabesti sa te incalti, te mai uiti o data in oglinda si iesi repede pe usa, strigand un "PA" in urma ta
iti scoti mobilu din geanta si suni: "alo, servus...da, sunt pe drum...scuzee, da intarzii 5 minute...da, am pierdut autobuzu, era chiar in fata mea...suzee, ajung cat pot de repede!!!"



acum inca un exercitiu de imaginatie
incearca sa transpui intamplarea asta la o scara mai mare
in loc de 2 ore, imagineaza-ti ca ai, sa zicem, un an
si acum iti dai seama ca mai sunt 2 saptamani si a trecut un an
si iti e frica sa accepti faptul ca esti in intarziere
din nou

ce-ai face?

Who am I?

I am a grapefruit, sweet and sour,

A rabbit, joyful but scared,

A cold breeze on a summer day,

A snowdrop, remembering the winter,

The clear blue sky, on a sunday morning,

A big cozy bed, in a bright room,

A piano in a full concert hall.

I am a dove flying towards the sunset.

Do you come here often?

Do you feel like you're spinning around, with no reason? 

Do you feel like you are speaking but nobody listens? 

Do you look at your friends and see some strangers looking back? 

Are you going back with every step?

Are you surronded by memories

But unable to reach any?

Have you ever tried to get away

But ended up in coming back?

Do you come here often?

Metafora in amintirea iernii

De ce? Cand? Cum a trecut?
Cand s-a intamplat? sau mai bine cand nu s-a intamplat? Ce trebuia sa se intample? De ce?

Am senzatia ca a trecut pe langa mine o sansa, o mega-sansa...si am rata-o. Genul ala de sansa, pe care o simti apropiindu-se, simti cum aerul e mai incarcat, care iti modifica complet starea de spirit in asteptarea ei...

E o senzatie asemanatoare cu ce simte un copil inainte de Craciun, cand asteapta nerabdator sa primeasca masina aia mare cu telecomanda pe care si-o dorea de un an intreg. In ajunul Craciunului nu se poate gandi la altceva in afara de ce va face cu noua masina, cum se va lauda la prieteni si cum va face intreceri cat va fi ziua de lunga. In noapte dinainte de Craciun nu poate inchide un ochi iar inima ii alearga de parca e mai nerabdatoare decat el sa isi desfaca cadoul.
Vine si ziua de Craciun, momentul cadourilor. Copilul nostru nu a fost niciodata mai entuziasmat, mai nerabdator. Cum se termina de cantat colindele, se repede la brad si cauta infrigurat pachetul cu eticheta cu numele sau. Il zareste, si se repede sa sfasaie hartia lucioasa si colorata. Pe masura ce indeparteaza hartia, fata i se intristeaza si ochii i se sting. Parca nu ii vine sa creada. Mai verifica o data eticheta - e numele lui. Refuza sa creada ca va trebui sa astepte inca un an...

Refuz sa cred ca a trecut. Mai ales ca nu inteleg cum...

Dar poate copilul a avut doar un vis urat si maine isi va gasi masina mult-dorita sub brad.

Vama live in Tequila - poze!

nu conteaza calitatea pozelor, esenta conteaza:-j

Brasovul iubeste Vama!

Aproape perfect

Ati avut vreodata senzatia ca mai trebuia un singur lucru, mic-mic, si totul ar fi perfect? Asa ma simt eu acum. In ultimul timp aproape, aproape, totul a fost perfect. Parca am avut mai mult noroc decat de obicei, eram tot timpul intr-o dispozitie buna, nu m-am mai certat cu nimeni si parca si vremea a fost mai buna. Dar am senzatia aia ca lipseste ceva. Si stiu ca nuva dura mult...starea asta buna ma refer. Stiu ca trebuie sa fac ceva in legatura cu asta, si stiu ca nu am timp. As vrea sa imi fac ordine in ganduri.

...

-Ce iti doresti acum, cel mai mult si mai mult?
-As vrea sa pot opri timpul, pentru a avea timp sa gasesc lucrul ala mic-mic care va face totul perfect.

Vama live in Tequila!

pot sa spun ca a fost cea mai tare experienta de pana acum!
Am cantat toate melodiile de pe albumul Vama, plus Cantec de gasit si Break up, pe care le stiam de pe net.
Baietii au mai cantat 2 piese noi, Ultimul om si Red Hot, dintre care Ultimul om a avut un mare succes:)
Desi nu au cantat V.S.T., si am inteles de ce, am inceput noi sa cantam 18 ani, mai tare decat melodia din club care se auzea la dufuzoare. Si atunci s-au intors pe scena si ei au cantat Hotel California, iar noi...noi am cantat ce am vrut.[:-"] Si acum am aflat ca si in Bucuresti s-a intamplat cam acelasi lucru:D [->]

urmeaza si poze:>

Prietena noastra...

Cred ca am o problema
ca multe alte mii din viata mea
Cine stie ce sa fac?
Cine stie cum sa fac?
Sa scap de dilema
Cand ma duc undeva cu prietena mea
Nimeni nu ma vede, o vad doar pe ea

Nimeni nu o vrea pe prietena mea...

I-am zis sa-si taie parul
I-am zis sa-si puna numai fuste lungi
I-am zis sa nu mai poarte tocuri
Si nici machiaj, n-o lasam sa-si dea cu ruj
Dar totusi cand sunt cu ea
Oriunde ne-am afla
Pe mine nimeni nu ma vede
Doar pe prietena mea, toata lumea [nu] o vrea...

Nimeni nu o vrea pe prietena mea...

As putea s-o las balta
Dar ar insemna ca sunt nebun [m-ar omori!]
Sau as putea so-ncui in casa
Dar nici asta nu cred ca-i raspunsul bun [ar evada!]
Sau as putea sa fac si eu ce fac ceilalti mereu
Doar ca ei doar o privesc si raman asa [8-}]
Dar acum imi amintesc ca e numai a mea, ca prietena mea, e numai a mea...
[cineva acolo sus nu ma iubeste :(]

si niste lemne...

[26.04.2010]
Diriga:
"Hello?! Sunteti in transa?"
"Esti prin alte tari cu soare pline..."
"Cine poate sa-l ajute pe stimabilul vostru coleg pe care l-a apucat usor deprimarea? Speram sa nu intre in depresie."

Paris, je t'aime!

dor de Paris...

Hai sa ne mutam la Paris!

vis de primavara

primavara

soare. cald. zapada. bulgari. ski. concurs. tricou. Suior. scutiri. 30. Sinaia .Paris. bagaje. camera. seara. Paste. cadouri. Sibiu. viitor. tinerete. distractie. sperante. amintiri. inghetata. muzica. fericire. dragoste. dor.

- martie - aprilie - mai -

Cupa SKV - partia Lupului - Poiana Brasov.

You had a bad day
The camera don't lie
You're coming back down and you really don't mind
You had a bad day

"You work at a smile and you go for a ride":

speranta

hai sa speram.
sa speram ca de maine nu o sa mai avem nici o grija, ca totul se va rezolva de la sine. sa speram ca cineva va desfiinta examenele si sa speram ca o sa castigam la loterie. sa speram ca o sa facem o impresie buna persoanelor pe care le intalnim si sa speram sa fim observati de persoanele pe care vrem sa le intalnim. sa speram ca cei pe care ii consideram prieteni sa simta la fel, sa speram sa fim iubiti de cei pe care ii iubim. sa speram sa devenim cineva, sa schimbam lumea. sa speram sa nu fim uitati dupa ce nu vom mai fi, sa speram ca macar cei la care am tinut se vor gandi la noi din cand in cand si ne vor simti lipsa. sa speram.
si ce facem?

se numeste "hope" sau "change", nu m-am decis inca

there are 6 billion people in the world...

At this moment, there are six billion people in the world, more or less.
Some are running scared.
Some are coming home.
Some tell lies to make it through the day.
Others are just now facing the truth.
Some are evil that war with good.
And some are good, struggling with evil.
6 billion people in the world.
6 billion souls.
And sometimes, all you need is one.

fragment din "Si daca e adevarat...?" de Marc Levy

am ales sa postez acest fragment pentru ca se potriveste vietii din zilele noastre. traim grabiti, nu ne gandim decat la ce ar trebui sa facem pentr a ne implini scopurile. invatam pentru a avea note mari, ca sa ne multumim parintii sau ca sa putem intra la o facultate buna. tinem regimuri absurde pentru a arata bine pentru cei din jur. ne conformam regulilor impuse de societatea in care traim. ne apucam de fumat pentru ca asa e la moda acuma si ne dam seama peste cateva luni ca nu mai putem renunta. ne imbracam cu hainele din ultima revista de moda chiar daca nu ne avantajeaza de loc. ne decoram camera in alb-negru pentru ca asa am vazut in ultimu catalog IKEA, chiar daca noi o vroiam de fapt verde. mergem in vacanta in Bulgaria pentru ca asa merge toata lumea in ultimu timp, deci sigur e mai bine, invatam cat mai multe limbi pentru ca sunt de viitor si luam cursuri de informatica pentru ca nu se stie niciodata. facem economii pentru facultate sau avem pensii private. nu stim cum sa ne gestionam banii ca sa cheltuim cat mai putin...dar nu ne gandim aproape niciodata la prezent:




Se hotari sa-i povesteasca si ea o istorie, "un joc ca sa-l distreze", spuse ea. Ii ceru sa-si inchipuie ca a castigat un concurs al carui premiu este urmatorul:in fiecare dimineata, o banca ii va deschide un cont creditor de 86400 de dolari. Insa cum orice joc are regulile lui, si acesta are doua:
- Prima esta ca tot ce n-ai cheltuit in cursul zilei iti este luat seara, nu poti trisa, nu poti vira banii pe un alt cont, poti doar sa-i cheltuiesti, insa in fiecare dimineata, cand te trezesti, banca iti deschide un nou cont, de 86400 de dolari din nou, pentru ziua respectiva. A doua regula: banca poate intrerupe acest mic joc fara preaviz; in orice moment, iti poate spune ca gata, s-a terminat, ca inchide contul si ca altul nu o sa mai fie. Tu ce-ai face?
El nu intelegea nimic.
- E totusi simplu, e un joc, in fiecare dimineata ti se dau 86400 de dolari, cu singura constrangere sa-i cheltuiesti in cursul zilei, soldul nefolosit fiind retras cand te duci la culcare, insa acest dar picat din cer sau acest joc se poate opri in orice moment, ai inteles? Si atunci intrebarea este: ce-ai face tu daca ai primi un asemena dar?
Raspunse spontan ca ar cheltui fiecare dolar ca sa-si faca placere si ca sa le ofere o gramada de cadouri oamenilor pe care-i iubeste. Ar face in asa fel, incat sa foloseasca fiecare cent oferit de "banca magica" spre a aduca fericirea in viata lui si a celor care-l inconjoara, "chiar si a celor pe care nu-i cunosc, de altfel, pentru ca nu cred ca as putea cheltui pentru mine si pentru cei apropiati mie ce 86400 de dolari pe zi. Dar unde vrei sa ajungi?" Ea ii raspunse: "Banca asta magica o avem cu totii, este timpul! Cornul abundentei al secundelor ce se scurg!"
In fiecare dimineata, la sculare, suntem creditati cu 86400 de secunde de viata pentru ziua respectiva, si seara, cand ne culcam, nu exista un report al lor, ce n-a fost trait in cursul zilei este pierdut, ieri a trecut. In fiecare dimineata magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit: banca ne poate inchide contul in orice moment, fara nici un preaviz; in orice moment, viata se poate opri. Si atunci, ce facem cu cele 86400 de secunde zilnice? "Nu sunt oare secundele de viata mai importante decat dolarii?"
Dupa accident, ea intelegea in fiecare zi cat de putin oamenii isi dau seama cum se socoteste si se apreciaza timpul. Ii explica la ce concluzii duce povestea ei: "Daca vrei sa intelegi ce inseamna un an de viata, pune intrebarea unui student care a picat la examenul de sfarsit de an. O luna de viata:vorbeste-i despre ea unei mame care a adus pe lume un copil prematur si-l asteapta sa iasa din incubator ca sa-si stranga pruncul in brate, teafar si nevatamat. O saptamana: intreaba-l pe un barbat care lucreaza intr-o uzina ca sa-si hraneasca familia. O zi:intreaba-i pe doi indragostii lulea care asteapta sa se reintalneasca. O ora: intreaba-l pe un claustrofob prins intr-un ascensor in pana. O secunda: uite-te la expresia unui om care tocmai a scapat dintr-un accident de masina. Si o miime de secunda: intreaba-l pe un atlet care a castigat medalia de argint la Jocurile Olimpice si nu medalia de aur pentru care se antrenase toata viata. Viata este magica, si iti vorbesc in cunostinta de cauza, pentru ca de la accidentul meu incoace gust pretul fiecarei clipe. Te gor frumos, sa profitam de toate secundele ce ne raman."



asa ca hai sa profitam de fiecare secunda. sa mancam inghetata iarna, sa cantam pe strada si sa ne facem blana la chefuri. pentru ca niciodata nu stim cat timp mai avem.

For a start - be a dreamer

"A dream you dream alone is only a dream. A dream you dream together is reality."
"Reality leaves a lot to the imagination. "
John Lennon