vise si idei

16 aprilie 2011

De pe drum...

Sunt in masina, pe drum spre Oradea si ascult Regina Spector. Nici nu stiu la ce ma gandesc. Cred ca acum aflu cum e sa nu te gandesti la nimic. Referitor la postul anterior, e ca si cum as sta in mijlocul camerei, vad gandurile imprastiate peste tot dar le ignor.
As spune ca ma plictisesc, dar nu e asa, nu e plictiseala. E mai mult o stare, nu stiu exact de ce, o stare ciudata in care sunt imuna la tot ce se intampla in jurul meu.
Si sa inhei cu un vers din melodia pe care o ascult:"In a town that's cold and grey, we will have a sunny day."
PS: pana acuma asta ma facea sa ma gandesc automat la ceva, acum sunt aproape indiferenta.
Cred ca drumul e de vina.

"You don't know but that's ok, you might find me anyway"

Sent from my iPhone

15 aprilie 2011

vacanta

Nu am mai scris de mult. Vreau sa spun ceva si nu stiu cum sa incep. Nu imi gasesc cuvintele.
Oricum, ideea e ca imi pare bine ca vine vacanta.
[ce chetie?!]
Nu, nu asta vroiam sa spun, sau cel putin nu asa. Doar ca in ultimul timp totul e mult mai ciudat decat de obicei. (de fapt, nu stiu de ce spun de obicei, pentru ca nu prea am eu parte de obicei de evenimente care nu sunt ciudate). Dar nu asta e eential. Sau? Cred ca esential ar fi sa imi fac ordine in ganduri. Acum imi dau seama, mintea mea seamana cu camera: ganduri aruncate peste tot, pe birou teancuri intregi de ganduri stresante despre scoala, despre teze, lucrari, proiecte, si, de departe cel mai inalt morman, griji in legatura cu facultatea; pe scaune si pe fotolii, o gramada de idei imprastiate, uitate acolo de cateva saptamani, luni chiar, care asteapta sa le gasesc, sa imi amintesc de ele; pe jos, aruncate prin colturi, stau ganduri si idei pe care le-am scapat intamplator, si pe care o sa le caut la un moment dat, rascolind toata "camera". Undeva intr-un sertar din marele dulap cu amintiri stau frumos aranjate(probabil singurul loc ordonat), bucatele din cele mai frumoase momente trecute; asa ma asigur ca nu o sa le pierd niciodata. De fiecare data cand deschid sertarul energia acestor amintiri se raspandeste peste tot si pentru cateva clipe nu ma pot gandi la nimic altceva; am tendinta, odata ce am deschid sertarul, sa le iau pe fiecare in parte, sa le analizez si sa retraiesc o fractiune din momentele pe care le reprezinta.
Inchid sertarul, ma indepartez de dulap si incep sa caut o idee ratacita.
Clar trebuie sa fac odata ordine aici...

Si chiar imi pare bine ca vine vacanta.