Mirona

Mirona  vrea sa scrie un roman. In drumul ei descopera dragostea, prietenia adevarat, cunoaste ororile razboiului si "crestea odata cu romanul"...

Cateva fragmente:

-Nu ţi se pare tristă viaţa, Mirona? Absurdă?
-Tristă? Da, Giulia. Absurdă nu. Mi se pare că asist la mai multe piese de teatru care se joacă în acelaşi timp, că decorurile se schimbă deodată şi încerc să prind câte ceva din fiecare. Sau că citesc mai multe cărţi concomitent. Aş vrea să le urmăresc pe toate. Şi să le înţeleg.


Tia-m dat azi de dimineata, din gara, un telefon: Ti-am spus ca te iubesc, am repetat pierdut: Te iubesc...si am inchis.


Se inserase. Cerul era instelat. Din puzderia de luminite care luceau, nu lipsea niciuna. Steaua Lisandrei cazuse, si poate ca Octav o vazuse cazand, fara sa stie a cui e. Steaua lIsandrei cazuse fara sa lase pe cer vreun semn, vreun gol, asa cum nici in aglomeratia strazii nu se simtea lipsa unui om. Si totusi, in cateva ascunzisuri de suflet si gand, nu a ramas ca un ferment de daruire, de generozitate, trecerea ei pe pamant! Cate fapte nu-i vor purta pecetea!…

-Mirona, imi esti draga.[...]M-am gandit de multe ori la tine. Si acum pot sa-ti marturisesc: am fost indragostit de tine...Dar, vezi, mi-au trebuit cinci ani si seara asta instelata ca sa ti-o spun.
-Adevarat, Jacquot? Nu mi-as fi putut inchipui niciodata. Cred ca glumesti, si n-ai voie. Daca eu as putea sa glumesc ca sa ascund ce se petrece in sufletul meu, ti-as raspunde: Ce pacat ca ti-a trecut...
-Nu-i sigur ca mi-a trecut, Mirona.
-Atunci trebuie sa mai astept cinci ani ca sa aflu ce se petrece in sufletul tau acum?

Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună...

Tii minte ce frica mi-a fost?...Ma linisteai."Dragostea mea, nu-i nici ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperari fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna..."Iti amintesti?

Un suras, o clipire care se indrepta spre mine dadea de el, inarmat pana in dinti. Acum, oricine ma poate lovi, si lui nu-i mai pasa.
Misuna lume, fiinte ciudate pe care incerc sa le recunosc, care vorbesc o limba straina si parca se cearta. El ma impiedica sa ma apropii de oameni. Acum, printre toti il caut pe el.
Uneori, din intamplare numai, il intalnesc. Se opreste, se uita la mine, imi vorbeste. Dar nu mai spune nici un cuvant din cele ce-mi sunt necesare ca aerul, apa. Nu-mi da nici o privire din cele ce mangaie. Privirile noastre! Se uita la mine si nu ma vede. Nu ma intreaba daca mi-e prea cald sau prea frig, nu-i pasa ca ma zbat printre straini, ca mi-e necesar ca si mai inainte umarul lui.
ma simt dezbracata. Ocrotirea lui mi-a fost haina. Dragostea lui mi-a fost adapost...
Mi se pare ca am fost bolnava. Sau poate a fost un somn lung, cu vise chinuitoare. Ne cautam. Cand ma gasea, nu ma recunostea. Cand ma striga, nu-l auzeam. Nu-l recunosteam.
L-am asteptat, i-am pandit pasii.
Urechile mele exasperate au asteptat, au ascultat, au pandit. 
M-am hranit numai din amintirea unor zile trecute, din nadejdi a caror singura seva erau febra, visul, inchipuirea mea.
Sa ma trezesc nu doream.
Voiam sa dispar, sa scap de rozatura din suflet; durerea neintrerupta, ascutita, chin de neindurat, care crestea, se inmultea ca un cancer...
Dar intr-o zi[...]am inceput iar sa aud?


Anii de razboi ca si moartea unui prieten au darul de a impinge un trecut apropiat la distante nemasurate asu cum inversand binoclul scena se departeaza neverosimil de mult.

Fiindca atunci cand se termina cartea, fiecare simte ca exista un maine, ca "azi" e doar o repriza intr-un meci care va fi castigat. (Cella Serghi)



Multumesc Teutz pt carte!>:D<

Perfect cars

for him: 

Ford Mustang Convertible (1965)

for her:
Porche 911 T (1970)

si din nou scriu aici in loc sa invat...

sunt aeriana

Azi "ziua cu Tudor Chirila la Reduta <3; ziua in care a primit Vladutz bicicleta" (citat din vacuta BoTh)
Sa revin: azi pe republicii: "uite o umbrela!"
Doar ca era rupta, stricata si aruncata intr-o cutie intr-un gang...


hmm, in ultimu timp scriu cam mult pe aici :-"

Teatru

Am fost azi la teatru..."Sfarsit de partida" (de Samuel Beckett) Regia Alexandru Tocilescu. Personal nu m-a impresionat, dar am ramas cu o replica:

"Ce a fost ieri?? Un cacat de zi care a fost inainte de ziua asta care e tot de cacat..."

Franklin, Donnie Darko, copilarie

Franklin stia sa numere din doi in doi si sa isi lege sireturile.
"Franklin could count by twos and tie his shoes. He dreamed of sailing
across the ocean and of climbing high mountains. But one day, Franklin
wondered if some dreams were too big to come true."

Donnie Darko: "What if you could go back in time, and take all those hours of pain and darkness and replace them with something better?"

Donnie Darko: "Every living creature on eart dies alone."

Donnie Darko: "What is Cellar Door?"
Karen Pommeroy: "This famous linguist once said that of all the phrases in the English language, of all the endless combinations of words in all of history, that Cellar Door is the most beautiful."

Telenovele

Zilele trecute stiu ca zis un prof ca am trai mult mai bine si fara telenovele. Nu stiu daca se referea la telenovele de la televizor sau la altceva, dar stiu ca nu putem trai fara telenovele. Si eu nu ma refer la cele de pe Acasa tv, romantica, euforia, etc. Zic ca nu putem trai fara telenovele nu pentru ca nu am vrea, ci pentru  ca nu putem, nu tine de noi. Telenovelele sunt peste tot, ne inconjoara. Nu exista zi in care sa nu auzi expresia "ai uzit?? s-au despartit X si Y" sau "iti vine sa crezi ce a facut W?" sau, si mai des-intalnita "haide, da' ai grija sa nu afle Z", urmat de omniprezentul "izi zic da sa nu spui ca stii de la mine".
Traim intr-o telenovela proasta, cu buget limitat, sezonul 2010, episodul 324. Va urma...

O sa fie bine

O sa fie bine!
Am avut nevoie doar de o zi de lipsit de la scoala, chiul motivat, 5 ore de somn continuu in timpu zilei, o ora de invatat la istorie, jumatate de ora de vorbit cu S, la telefon, alta jumatate de ora de vorbit cu M, cateva apeluri de la P,  o ora de studiu la pian, 65 de melodii clasice puse pe repeat, o ora de citit in pat si o noapte de somn neintrerupt cu vise diverse si amuzante.
Astea pentru ca a doua zi dimineata sa ma trezesc la 8 fix, fara sa fie nevoie sa pun alarma pe "snooze" ca in majoritatea diminetilor, sa ajung la timp la scoala, chiar sa mai am timp de un J la masuta de sah din parc, sa fiu binedispusa toata ziua, sa rad pe tot parcursul orei de franceza, altadata insuportabil de plictisitoare, si sa pot spune ca sunt pe drumul cel bun: incepe sa nu imi mai pese. Si sa sper ca o sa continui tot asa.
Am incercat sa ma gandesc doar la partile amuzante, la expresiile care m-au facut sa rad, la bancuri. Si am reusit in mare parte. Spun in mare parte pentru ca din cand in cand, daca venea vorba de promisiuni sau alte subiecte mai "sensibile", aveam nevoie de toata puterea de concentrare pentru a ramane detasata.
Dar, dupa cum am mai spus, o sa fie bine!








P.S.: nu ca asta nu mi-ar aduce aminte, da' acuma nu prea mai gasesc asa ceva
P.P.S.: ma intreb daca o sa citesti si tu asta, si daca o vei face, ce vei crede

Blog nou.

De azi am blog nou. Separat pt lemne. Ca sa nu mai existe nici un fel de riscuri.

Nimic

Chiar nimic. Nu mai stiu nimic. nimic nimic nimic.
Asa e (inca un lemn-metafora de Fazi):

18 august 2010
Andreea Fazakas: pai iti tot bagi pula da stii tu la un moment dat trebe sa o mai shi scoti


7 noiembrie 2010

Eu: De ce ma mai implic?! ar trebui sa "imi bag pula"!
Fazi: Uneori e mai greu sa o bagi decat sa o scoti
Eu: Daca ai scos-o o data e f gru sa o bagi la loc


Fazi-uazi >:D<