Failed

Level failed!
Life lost!
Resume from last saved check-point?
Start new game?
Choose character.
Choose mission.
Loading...

Festivalul de dramaturgie contemporana - nu e o cronica (II)

Când? 23-30 Noiembrie

Unde? Teatrul Dramatic Sică Alexandrescu Brașov

Cine? 

Din perspectiva spectatorului fără loc.

Mai mult decât teatru. De ce? Pentru ca, pe lângă obişnuitul spectacol, care durează între 1 ora si jumătate si aproape 3, durata timpului petrecut la teatru in perioada festivalului crește cu cel puțin 1 ora, timp în care aştepţi, sperând la un bilet fara loc, mai ieftin, astfel încât sa iţi permită să vezi toate reprezentaţiile.

Timpul petrecut in fata ghișeului e el însuși o experienţă. În funcţie de popularitatea piesei, trebuie sa te prezinți la coadă cu până la 3 ore înainte (3 ore pt. Măscăriciul). În acest timp ai "ocazia" sa îngheţi alături de alţi iubitori de teatru adunaţii în jurul caloriferului ca in jurul unui foc de tabără.

Dacă, din motive obiective, nu ai reuşit sa obții un bilet fără loc, tot ce iţi ramane să faci e să speri că norocul va fi în favoarea ta și că vei întâlni pe cineva cu o invitaţie în plus, dornic să facă o faptă bună.

Odată intrat, scăpat de frig, pentru câteva minute nimic nu mai contează. Observi interesat expoziția de fotografii, sau asculţi prezentările de la lansarea de carte, afli lucruri noi despre actorii pe care credeai că îi cunoşti.

Mai sunt 10 minute până la începerea spectacolului; lumea începe sa intre in sală. Începe "vanatoarea" de locuri. Șansa găsirii unui loc pe scaun creste invers proporţional cu popularitatea spectacolului, si depinde si de ziua reprezentaţiei. Vineri seara, la un spectacol al teatrului (...) din București e puțin probabil, iar la reprezentaţia din ziua festivităţii de premiere e de-a dreptul imposibil.

Oricum, frumuseţea festivalului constă in faptul că, indiferent unde stai, odată cu începerea piesei, dispare disconfortul, tusetele nu se mai aud si brusc poţi să vezi de "muntele de om" care are loc in fața ta, atât de captivant e spectacolul.

Începând cu decorul si până la replicile actorilor, totul te cuprinde ca o vraja. Te identifici cu unele personaje și ajungi chiar să le intuieşti acțiunile. Râzi în hohote sau eşti in pragul lacrimilor odată cu ele. Brusc ai capacitatea de a trece de la o stare la alta în câteva clipe.

La final, parcă eşti in transă, te întreabă cineva cum ți s-a părut, nu vrei sa spui nimic, pentru simplul fapt ca nici tu nu ştii. Tot ce ştii e ca ai fost acolo, "acolo". Ai trăit, simțit, suferit deodată cu actorii. Părerile ți le vei forma mai târziu. Deocamdată, stând la coadă la garderobă, încerci să înţelegi.

Zambet

If you smile when no one else is around you really mean it.

Si atunci vezi frunze care sclipesc.

Truth

Forgotten memories hit you the hardest. Unexpectedly, you can almost feel it physically.

Metafora

Esti la teatru. Il observi in mulțime, iti pare rău cu nu ai loc langa el.
In autobuz, il vezi de cand se deschid usile, si încerci sa stai cat mai aproape.
La concert, dansati, si va pierdeti in muzica si energie impreuna.
Pe strada va vedeți, va zambiti discret.

La teatru, stai langa el, si încerci sa profiti din plin de cotiera scaunului, singurul spațiu "comun".
In autobuz, la o frână bursa iti pierzi echilibrul si el te prinde.
La concert, in freamatul mulțumii si al muzicii te ia in brate.
Pe strada va tineti de mana.

La teatru v-ați luat bilet impreuna.
In autobuz va întâlniti întâmplător.
La concert stati separat.
Pe strada nu va mai salutati.

Stop

Oamenii ar trebui sa fie capabili sa se oprească. La timp.
Ar trebui sa avem capacitatea sa oprim gandurile negative, si sa incetam o actiune in momentul in care devine daunatoare. Ar trebui ca asta sa fie instinctual, natural. Sa fie un întrerupator automat care, in momente critice, sa se deschidă sa nu mai lase informatia sa circule.
Ar trebui.
Stop.

Nimic

Nimic nu se compara cu starea de dupa un concert, cand iti tiuie urechile atat de tare încât nu poti sa dormi, si fractiuni de imagini ți se amesteca in gând si esti atat de obosit, si inca mai ai atmosfera de acolo in tine.
Si te intrebi daca a fost doar adrenalina sau ceva mai mult atunci...
OCS

Cele mai frumoase cuvinte:

Imi lipsesti
Mi-esti drag

18 ani?

Cum ma simt la 18 ani?
Mă simt ca si cum as gasi cel mai frumos lucru din lume, care apoi sa imi fie luat, sa mi se spuna ca nu il pot avea.
Si asta sa se întâmple in fiecare zi, dar eu sa fiu nevoită sa imi păstrez buna dispoziție, energia si sa continui sa caut cu zâmbetul pe buze, pana voi gasi ceva ce nu imi va putea spune nimeni ca nu pot avea, ceva ce voi putea spune ca e al meu.

Fetița care s-a îndrăgostit de matematica.

A fost odata o fetița, care iubea matematica. Ii iubea teoremele, axiomele, si toate formulele. Stia sa se joace cu ele, sa le faca sa înțeleagă de ce are nevoie astfel încât ele sa ii poată oferi ce vrea. Era o relație mai degrabă instabila, totusi. Matematica se simtea folosită, uneori chiar inselata cu fizica, chimia sau chiar geografia. Fetiței ii parea rău, dar nu avea ce face. Chiar si așa, ea iubea mult matematica. reciproca nu prea era valabilă. Dar era acceptata, prin conventie: daca esti iubit trebuie sa iubesti.
A trecut timpul, fetița a crescut, a invatat ca mai exista multe alte științe in afara de matematica, unele cu legi si teoreme mult mai interesante, mai incitante decat matematica. Aceasta se simtea din ce in ce mai exclusă, precum 0 intr-o mulțime nenula.
Relațiile s-au racit. Fetița a trecut cu greu mai departe, insa a înțeles ca pentru a avansa in cariera trebuie sa se desprinda de matematica si sa imbratiseze si alte domenii.
Abea atunci matematica a înțeles cum e sa fi cu adevarat părăsit, cum sa fii singur, oricare ar fi persoana de langa tine, sa nu existe cineva de care sa apartiii. Abea atunci matematica a înțeles ce a pierdut.

3 zile

18. -3
3 zile si va fi ziua pe care am asteptat-o cel mai mult. Si e ciudat, intr-un fel sunt entuziasmata, dar stiu ca nu se va schimba mare lucru, si stiu ca va avea cum sa fie asa cum mi-o imaginam eu. Adica, câte lucruri se pot schimba in 3 zile? Nimic.
Nu conteaza daca am 17 sau 18 ani, daca am buletin nou, carnet sau propriul cont in banca. Ce ar putea schimba toate astea? Daca nu pot sa mă plimb cu masina cu cine vreau, daca nu pot sa plec cand vreau unde vreau. Ce rost are un numar? Sa mă faca sa constientizez cat de repede trece timpu, sa mă faca sa imi dau seama cat de multe s-au schimbat in ultimii ani si totusi, cum eu sunt in acelasi loc. Daca 2 ani nu au schimbat nimic, cu siguranta 3 zile nu vor face diferența.
Daca nu ar fi totul asa complicat... De fapt, daca ar fi simplu, as face eu ceva sa complic lucrurile, as gasi ceva care sa le faca sa para,cel puțin, mai complicate.

Cum reuseste?

Uneori mă intreb cum reuseste. Cum reuseste sa își păstreze optimismul, cum reuseste sa zambeasca, cum face sa emane atâta viata, energie in forma pura? Dupa tot ce i s-a intamplat, dupa tot ce a patit, cum reuseste?

Stii...?

Stii ca atunci cand imi amintesc de tine ma doare?

Stii ca au distrus toate lucrurile materiale care ma legau de tine?

Stii ca te-ai schimbat?

Stii ca m-am schimbat?

Stii ca orice am face, nu am mai putea fi niciodata noi, de atunci?

Stii ca uneori imi e dor?

Stii ca uneori realizez ca vises, ca in realitate nu a existat nimic?

Stii ca imi e greu sa te vad?

Stii ca ma bucur sa te vad?

Stii ca ma bucur sa te vad fericit?

Stii ca uneori ma intreb ce e cu tine?

Stii ca as vrea sa stiu mai mult?

Stii ca tu?

Stii ca eu?

Stii?

Melancolie?

"..cei care se inapoiau de la mare si, mai ales, de la Mangalia, se recunosteau de departe si traiau inca multe zile, ca un ecou prelungit, vacanta"

"-Numai copii plang asa, Dianet. Numai copii au necazuri mai mari decat ei..."

"Cred ca nici o carte nu rezista daca nu zidesti in ea o parte din sufletul tau" [Cella Serghi; 2011; Vama Veche]

"Intaiul salut, un zambet si-o gluma
Asa incep toate la mijloc de luna
Pe tren inspre Cluj, dintr-o gasca nebuna
Fratii mai mari pe toti ne aduna
...
JSU - visam mai departe" [JSU - iulie 2011]

"Niciodata, ce cuvant dur. Niciodata. Parca, rostit, loveste in plin, te loveste in piept, iti ia pentru cateva secunde respiratia, pentru ca apoi sa simti durerea adevarata." [5 saptamani si nu o sa il mai vad => candva in 2010, mai?]

Inceput? Nou inceput? Reinceput? Inca nu a inceput?
Nou.

"If you could go back and just change one thing about your life, would you? And if you did, would that change make your life better? Or would that change ultimately break your heart? Or break the heart of another? Would you choose an entirely different path? Or would you change just one thing? Just one moment. One moment that you've always wanted back."

One moment. One moment that would change it all. Probably. For the best, I hope.

Mi-e dor.

Mi-e dor de vara. E vara, si totusi mie imi e dor de vara, de vara. De mare. De Vama Veche. De valuri, nisip, vant, soare, scoici, muzica, corturi, pesti, plaja. De Costinesti. De rasarit, poze, somn, masinute, seri.
Imi e dor de tot...
Mi-e dor de iarna. De zapada, de frig, de gheata, de Craciun, de luminite. De Austria, de ski, revelion, sarituri, snowboard, parc, monopoly.
Mi-e dor de Anglia, de Paris, de Cluj, de Bucuresti, de Oradea.
Mi-e dor de munti.
Mi-e dor de noi, de ei, de tine si de mine. Nu imi e dor de voi. Nu imi place voi...

Oare

4 zile: Brasov - Oradea - Cluj - Oradea - Brasov.Extrem.
Adica, au fost patru zile ale extremelor. Zilele au fost groaznice: drumuri interminabile, discutii interminabile, plictiseala, plictiseala, plictiseala, asteptare. Serile au schimbat situatia: cosmopolitan, poze, caldura, soare, bere, vin, tigari, rom, cuba libre, muzica, mai buna si mai putin, "tipu cu tricou fain", mesaje, rasete, meci, aparate, bani, fara bani, taxiu, intarzieri, distracti, rasete, declaratii.
Nici nu stiu daca sa spun ca mi-a placut sa nu, daca m-am distrat sau m-am plictisit.
Daca fac o medie a fost ok.
Regret ceva? Nu stiu.
Poate.
Oricum, niciodata nu o sa stiu ce s-ar fi intamplat, ce ar fi fost.
Asta e problema mea. Timpul

Ploaie de vara

Ploua. Si ma gandesc. Ma gandesc la trecut si la viitor. Amintiri si posibilitati. Toate sunt amestecate printre picaturile de apa pe care le vad siroind in jurul meu. Sunt mereu exact la mijlocul distantei dintre trecut si viitor, dar totusi nu in prezent. Stau cumva si privesc din exterior, detasat. Paralel. In acelasi timp imi e dor, si ma gandesc cat imi va lipsi, dar ma si gandesc la toate lucrurile care se pot intampla, toate intamplarile recente, neprevazute si placute, de care aveam nevoie. Imi aduc aminte de ce va fi.
Ma joc cu timpul. Ma pacaleste. Ne luam la intrecere. Nu stiu cum face, dar de fiecare data cand reusesc sa il ajung face ceva si e mereu cu un pas inainte. Dar ma si ajuta sa nu raman prea in urma. Din cand in cand se opreste, se uita inapoi si ma asteapta. Dar niciodata nu ma lasa sa il depasesc. Nu ma lasa sa il inteleg. Si e atat de rapid, imi e din ce in ce mai greu sa tin pasul cu el; imi e frica ca la un moment dat se va satura de joaca noastra si nu se va mai opri sa ma astepte.
Intre timp s-a oprit ploaia. Eu parca am revenit in prezent. S-a facut frig.

Vama

Vama Veche

3 zile

vant ploaie furtuna soare vant nisip apa luna nori valuri mare

inot alergare bicicleta

Amalgam

3 lei si o tigara

Uitam ca sa ne amintim doar partile frumoase

iubesc vara/vara iubesc?


right/wrong?

In gara

Sa zicem ca sunt intr-o gara. Ma uit la ceas, e 5.45. Din totdeauna am avut o problema cu timpul. Tocmai am vazut trecand pe langa mine, in goana, trenul Ocazii Pierdute. In program scrie ca pleaca la 5.44; l-am pierdut. De departe se aude vuietul urmatorului tren. Ma intorsc sa ma uit ce tren este anuntat pentru ora asta: trenul Amintirilor. E si o schema a vagoanelor: in fata, clasa I, e vagonul amintirilor din copilarie, impreuna cu cel al amintirilor din vacante, excursii, petreceri. Apoi, clasa a doua, vagonul amintirilor neplacute, intamploailor pe care incercam sa le uitam. Urmeaza vagonul restaurant, pentru cei care vor sa se hraneasca cu iluzii, amintiri degenerate de obsesie, amintiri care, odata cu trecerea timpului, au devenit de nerecunoscut. Si ultimul, vagonul de dormit, sau Vagonul Regretelor, cum i se mai spune, este pentru cei care, visand, isi doresc sa retraiasca momente, sperand ca ar putea face ceva sa le schimbe.
E un tren mic, dar, se pare, foarte aglomerat. Asa se intampla daca ajungi in gara la ora de varf.
Stau si privesc cum oameni coboara grabiti din tren, unii cu zambetul pe buze, altii cu lacrimi in ochi. Se grabesc sa isi continue vietile. Altii incearca, dand din coate, sa isi faca loc sa urce in vagonul pentru care si-au cumparat bilet. Mai sunt si visatorii, cei care s-au nimerit intamplator in gara la ora asta, si care se urca in tren, sperand sa rezolve ei cu nasu'. Vad cum, treptat, multimea se imprastie. Conductorii avertizeaza toti pasagerii sa urce in vagoane, trenul va pleca in curand. Aleg sa il pierd, sa il las sa plece. Eu, de fapt, sunt aici in alt scop. Astept trenul de 6.30.
Inca 30 de minute si voi fi in Trenul Schimbarii, cu destinatia Viitor.

Schimbare

A fost o surpriza placuta, frumoasa. Nu ma asteptam sa fie asa. E adevarat, imi doream o schimbare, sau credeam ca imi doresc o schimbare, dar nu m-am asteptat. A fost brusc. Si totusi, poate ar fi trebuit sa ma astept, doar vine vara; vara e pentru mine o perioada mai...sensibila. 18 iunie, 15 iulie, 8 iunie, 5 mai.
2 saptamani si se implinesc (trebuie sa stau sa ma gandesc putin) 4 ani. Nu imi vine sa cred. Totusi, sa revin. Era vorba de o schimbare.
O posibila schimbare, ipotetica.
Ipotetic vorbin, ar fi foarte frumos. Ar fi diferit, si interesant. Ar fi altceva, fara probleme, confuzii, iluzii. Ar fi ceva spontan, fara asteptari, fara promisiuni. Ar fi ceva nou. Ar fi.
Acum ca ma gandesc, daca fac o comparatie, 4 ani si nici o poza. Si o saptamana.
Comparatiile nu sunt bune, nu sunt reale. Nu se pot compara cazurile. Nu pot compara marea cu o piscina, vederea din avion cu o harta, un concert live cu on inregistrare...nu pot cmpara fiecare dimineata, fiecare plimbare, fiecare cuvant cu cateva zile. Nu pot compara o poveste cu niste ochi,oricat de frumosi ar fi ocii. Nu pot compara totul cu albastru, oricat de frumos e albastrul.
Stiu ca e devreme sa spun toate astea, e devreme si sa ma gandesc. Dar stiu, simt ca e ok.Ca totul o sa fie ok. Nu mai pun ghilimele, nu mai asociez cu ce a fost; de acum ma gandesc la viitor Si chiar daca nu va fi ce imi imaginez, macar e o schimbare,
Aveam nevoie de o schimbare.

Serait-ce possible alors?

Quelqu'un m'a dit que tu m'aimais encore...serait-ce est possible, alors?
C'est quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore
Je dois apprendre de ne comparer pas tout le monde avec toi. Ça n'est pas bien, pour personne.

New Message

De pe drum...

Sunt in masina, pe drum spre Oradea si ascult Regina Spector. Nici nu stiu la ce ma gandesc. Cred ca acum aflu cum e sa nu te gandesti la nimic. Referitor la postul anterior, e ca si cum as sta in mijlocul camerei, vad gandurile imprastiate peste tot dar le ignor.
As spune ca ma plictisesc, dar nu e asa, nu e plictiseala. E mai mult o stare, nu stiu exact de ce, o stare ciudata in care sunt imuna la tot ce se intampla in jurul meu.
Si sa inhei cu un vers din melodia pe care o ascult:"In a town that's cold and grey, we will have a sunny day."
PS: pana acuma asta ma facea sa ma gandesc automat la ceva, acum sunt aproape indiferenta.
Cred ca drumul e de vina.

"You don't know but that's ok, you might find me anyway"

Sent from my iPhone

vacanta

Nu am mai scris de mult. Vreau sa spun ceva si nu stiu cum sa incep. Nu imi gasesc cuvintele.
Oricum, ideea e ca imi pare bine ca vine vacanta.
[ce chetie?!]
Nu, nu asta vroiam sa spun, sau cel putin nu asa. Doar ca in ultimul timp totul e mult mai ciudat decat de obicei. (de fapt, nu stiu de ce spun de obicei, pentru ca nu prea am eu parte de obicei de evenimente care nu sunt ciudate). Dar nu asta e eential. Sau? Cred ca esential ar fi sa imi fac ordine in ganduri. Acum imi dau seama, mintea mea seamana cu camera: ganduri aruncate peste tot, pe birou teancuri intregi de ganduri stresante despre scoala, despre teze, lucrari, proiecte, si, de departe cel mai inalt morman, griji in legatura cu facultatea; pe scaune si pe fotolii, o gramada de idei imprastiate, uitate acolo de cateva saptamani, luni chiar, care asteapta sa le gasesc, sa imi amintesc de ele; pe jos, aruncate prin colturi, stau ganduri si idei pe care le-am scapat intamplator, si pe care o sa le caut la un moment dat, rascolind toata "camera". Undeva intr-un sertar din marele dulap cu amintiri stau frumos aranjate(probabil singurul loc ordonat), bucatele din cele mai frumoase momente trecute; asa ma asigur ca nu o sa le pierd niciodata. De fiecare data cand deschid sertarul energia acestor amintiri se raspandeste peste tot si pentru cateva clipe nu ma pot gandi la nimic altceva; am tendinta, odata ce am deschid sertarul, sa le iau pe fiecare in parte, sa le analizez si sa retraiesc o fractiune din momentele pe care le reprezinta.
Inchid sertarul, ma indepartez de dulap si incep sa caut o idee ratacita.
Clar trebuie sa fac odata ordine aici...

Si chiar imi pare bine ca vine vacanta.

"summer walk"

summer walk
Originally uploaded by blue thing

Imi e atat de dor de vara...9 iunie 2008

Postare noua

E vacanta, super-vacanta. Si asa va fi in continuare. Stiu
zapada, antrenamente, ski, zambete, cooncursuri castigate sau nu, ab, iesiri, discutii, planuri, facebook, plimbari, rasete, fum, bere, baieti, shopping, discutii, cafea.......va urma... 
Fericire. Nimic nu mai conteaza.

Bancuri cu bebelusi

[extras din BoTh, 11.01.2011]
-Ce e galben-vanat si sta pe fundul piscinei?
-Un bebeuls cu colacul dezumflat

-Ce face floesc-fleosc si apoi sfar-sfar?
-Doi bebelui gemeni in baia de acid sulfuric

-Ce e pentru un pitbull un bebelus in carucior?
-Mic dejun la pat

-Ce urla si se invarte cu 100 km/h?
-Un bebelus intr-un ventilator

-Cum faci un bebelus sa ragaie?
-Ciocanesti pitbull-ul pe stomac

-Ce e rumen si sare in sus dupa 2 minute?
-Un bebelus in prajitorul de pâine

-Ce e mai hazliu decat un bebelus mort?
-Un bebelus mort imbracat in haine de clown

Definitia frigului

 +20° - Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc).
 +15° - Cei din Hawai pornesc caloriferele (dacă le au).
 +10° - Americanii tremură, ruşii seamănă porumb.
 +5° - Îţi poţi vedea respiraţia. Maşinile italiene nu mai pornesc. Norvegienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.
  0° - Apa îngheaţă în America , în Rusia doar se întăreşte.
  -5° - Maşinile franceze nu mai pornesc.
 -10° - Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia .
 -15° - Pisica insistă să doarmă în patul tău. Norvegienii îmbracă puloverele.
 -18° - Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.  
 -20° - Maşinile americane nu mai pornesc. Cei din Alaska  încep să poarte mâneci lungi.
 -25° - Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawai sunt morţi.  
 -30° - Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.
 -35° - Prea frig pentru a mai gândi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.
 -40° - Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămâni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.
 -42° - Transporturile sunt oprite în Europa. Ruşii mănâncă îngheţată pe stradă.
 -45° - Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.
 -50° - Genele încep să ţi se lipească atunci când clipeşti. În Alaska , oamenii îşi închid ferestrele de la baie.  
 -60° - Urşii albi încep să migreze spre sud.
 -70° - Iadul îngheaţă.
 - 73° - Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.
  -80° - Avocaţii bagă mâinile în propriile buzunare.
 -114° - Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.
 -273° - Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.
 -295° - 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.