Ploua. Si ma gandesc. Ma gandesc la trecut si la viitor. Amintiri si posibilitati. Toate sunt amestecate printre picaturile de apa pe care le vad siroind in jurul meu. Sunt mereu exact la mijlocul distantei dintre trecut si viitor, dar totusi nu in prezent. Stau cumva si privesc din exterior, detasat. Paralel. In acelasi timp imi e dor, si ma gandesc cat imi va lipsi, dar ma si gandesc la toate lucrurile care se pot intampla, toate intamplarile recente, neprevazute si placute, de care aveam nevoie. Imi aduc aminte de ce va fi.
Ma joc cu timpul. Ma pacaleste. Ne luam la intrecere. Nu stiu cum face, dar de fiecare data cand reusesc sa il ajung face ceva si e mereu cu un pas inainte. Dar ma si ajuta sa nu raman prea in urma. Din cand in cand se opreste, se uita inapoi si ma asteapta. Dar niciodata nu ma lasa sa il depasesc. Nu ma lasa sa il inteleg. Si e atat de rapid, imi e din ce in ce mai greu sa tin pasul cu el; imi e frica ca la un moment dat se va satura de joaca noastra si nu se va mai opri sa ma astepte.
Intre timp s-a oprit ploaia. Eu parca am revenit in prezent. S-a facut frig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu