Cand s-a intamplat? sau mai bine cand nu s-a intamplat? Ce trebuia sa se intample? De ce?
Am senzatia ca a trecut pe langa mine o sansa, o mega-sansa...si am rata-o. Genul ala de sansa, pe care o simti apropiindu-se, simti cum aerul e mai incarcat, care iti modifica complet starea de spirit in asteptarea ei...
E o senzatie asemanatoare cu ce simte un copil inainte de Craciun, cand asteapta nerabdator sa primeasca masina aia mare cu telecomanda pe care si-o dorea de un an intreg. In ajunul Craciunului nu se poate gandi la altceva in afara de ce va face cu noua masina, cum se va lauda la prieteni si cum va face intreceri cat va fi ziua de lunga. In noapte dinainte de Craciun nu poate inchide un ochi iar inima ii alearga de parca e mai nerabdatoare decat el sa isi desfaca cadoul.
Vine si ziua de Craciun, momentul cadourilor. Copilul nostru nu a fost niciodata mai entuziasmat, mai nerabdator. Cum se termina de cantat colindele, se repede la brad si cauta infrigurat pachetul cu eticheta cu numele sau. Il zareste, si se repede sa sfasaie hartia lucioasa si colorata. Pe masura ce indeparteaza hartia, fata i se intristeaza si ochii i se sting. Parca nu ii vine sa creada. Mai verifica o data eticheta - e numele lui. Refuza sa creada ca va trebui sa astepte inca un an...
Refuz sa cred ca a trecut. Mai ales ca nu inteleg cum...
Dar poate copilul a avut doar un vis urat si maine isi va gasi masina mult-dorita sub brad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu