Ninge! In sfarsit ninge!. E seara si tot in jur e alb. E alb si e liniste. Si pustiu. Nu e nimeni pe strada, nici o masina, nici un caine, nimeni. Si tot ce se aude e scartaitul zapezii. Tocmai am prins un fulg pe manusa...doi...trei! Mai demult, cand eram mica, cineva mi-a sups ca fulgii de zapada sunt ca si oamenii: desi de la distanta par identici, nu vei gasi niciodata doi la fel.
As vrea sa pot opri timpul acum. Sa fie liniste, si frumos si alb, sa para ca ninge cu bucati mari de vata. Sa nu am alte griji, sa nu intarzii nicaieri daca stau 5 minute si ma uit pur si simplu cum ninge.
[...]
E tarziu. Nu ai cum sa opresti timpul, oricat ai vrea. Deja am intarziat....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu