Zi!

- A zis da!
- Serios?
- Da!
- Nu-ni vine sa cred!
- Nici mie…nici nu stiu ce sa fac acum…
- De ce?
- Pentru ca nu pare real…
- Poate nici nu e
- Da, poate…
- Stii cum e? E ca primăvara. Te astepti sa vina in martie, dar ea te surprinde la inceputul lui februarie. Si tu esti fericit. Dar curând iti dai seama ca a fost doar o încercare, esuata. Apoi stai si astepti, si astepti, si se face mijlocul lunii martie, si inca ninge. Dar, dintr-o data, intr-o dimineata, rasare soarele, se incalzeste, iar tu iti spui gata, asta a fost tot, vine primăvara. Te pregatesti, iti faci planuri, iar cand esti mai entuziasmat atunci se hotaraste sa se strice vremea, sa ploua, chiar sa ninga. Si ajungi la ce ar trebui sa fie, teoretic, mijlocul primaverii, si te intrebi ce naiba s-a intamplat. Si nu mai intelegi nimic. Astepti o explicație, si stii ca vei afla răspunsul curând, e inevitabil, dat așteptarea, si mai ales frica de raspuns, e absolut ucigatoate.
- hmm…
- Mda, cam așa stau lucrurile.