"Why am I the fucking exception every fucking time?"
Mda, asta ar fi fost un titlu bun. Ar trebui sa mă fi obișnuit deja, niciodata nu mi se va intampla ceva normal, firesc, ceva la ce mă astept. Am ajuns sa mă gandesc doar la ce nu vreau, sa imi imaginez, pentru ca așa poate se va intampla exact opusul. Daca indraznesc sa imi doresc ceva, sa visez puțin cu ochii deschisi, pot fi 100% sigura ca nu se va intampla niciodata. Daca cumva ceva ajunge sa se incadreze in normele banalitatii, trebuie sa mă astept la o schimbare, o rasturnare de situație care sa schime tot.
Ca doar nu ne putem plictisi, nu?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu