Sa zicem ca sunt intr-o gara. Ma uit la ceas, e 5.45. Din totdeauna am avut o problema cu timpul. Tocmai am vazut trecand pe langa mine, in goana, trenul Ocazii Pierdute. In program scrie ca pleaca la 5.44; l-am pierdut. De departe se aude vuietul urmatorului tren. Ma intorsc sa ma uit ce tren este anuntat pentru ora asta: trenul Amintirilor. E si o schema a vagoanelor: in fata, clasa I, e vagonul amintirilor din copilarie, impreuna cu cel al amintirilor din vacante, excursii, petreceri. Apoi, clasa a doua, vagonul amintirilor neplacute, intamploailor pe care incercam sa le uitam. Urmeaza vagonul restaurant, pentru cei care vor sa se hraneasca cu iluzii, amintiri degenerate de obsesie, amintiri care, odata cu trecerea timpului, au devenit de nerecunoscut. Si ultimul, vagonul de dormit, sau Vagonul Regretelor, cum i se mai spune, este pentru cei care, visand, isi doresc sa retraiasca momente, sperand ca ar putea face ceva sa le schimbe.
E un tren mic, dar, se pare, foarte aglomerat. Asa se intampla daca ajungi in gara la ora de varf.
Stau si privesc cum oameni coboara grabiti din tren, unii cu zambetul pe buze, altii cu lacrimi in ochi. Se grabesc sa isi continue vietile. Altii incearca, dand din coate, sa isi faca loc sa urce in vagonul pentru care si-au cumparat bilet. Mai sunt si visatorii, cei care s-au nimerit intamplator in gara la ora asta, si care se urca in tren, sperand sa rezolve ei cu nasu'. Vad cum, treptat, multimea se imprastie. Conductorii avertizeaza toti pasagerii sa urce in vagoane, trenul va pleca in curand. Aleg sa il pierd, sa il las sa plece. Eu, de fapt, sunt aici in alt scop. Astept trenul de 6.30.
Inca 30 de minute si voi fi in Trenul Schimbarii, cu destinatia Viitor.
vise si idei
5 iunie 2011
Schimbare
A fost o surpriza placuta, frumoasa. Nu ma asteptam sa fie asa. E adevarat, imi doream o schimbare, sau credeam ca imi doresc o schimbare, dar nu m-am asteptat. A fost brusc. Si totusi, poate ar fi trebuit sa ma astept, doar vine vara; vara e pentru mine o perioada mai...sensibila. 18 iunie, 15 iulie, 8 iunie, 5 mai.
2 saptamani si se implinesc (trebuie sa stau sa ma gandesc putin) 4 ani. Nu imi vine sa cred. Totusi, sa revin. Era vorba de o schimbare.
O posibila schimbare, ipotetica.
Ipotetic vorbin, ar fi foarte frumos. Ar fi diferit, si interesant. Ar fi altceva, fara probleme, confuzii, iluzii. Ar fi ceva spontan, fara asteptari, fara promisiuni. Ar fi ceva nou. Ar fi.
Acum ca ma gandesc, daca fac o comparatie, 4 ani si nici o poza. Si o saptamana.
Comparatiile nu sunt bune, nu sunt reale. Nu se pot compara cazurile. Nu pot compara marea cu o piscina, vederea din avion cu o harta, un concert live cu on inregistrare...nu pot cmpara fiecare dimineata, fiecare plimbare, fiecare cuvant cu cateva zile. Nu pot compara o poveste cu niste ochi,oricat de frumosi ar fi ocii. Nu pot compara totul cu albastru, oricat de frumos e albastrul.
Stiu ca e devreme sa spun toate astea, e devreme si sa ma gandesc. Dar stiu, simt ca e ok.Ca totul o sa fie ok. Nu mai pun ghilimele, nu mai asociez cu ce a fost; de acum ma gandesc la viitor Si chiar daca nu va fi ce imi imaginez, macar e o schimbare,
Aveam nevoie de o schimbare.
2 saptamani si se implinesc (trebuie sa stau sa ma gandesc putin) 4 ani. Nu imi vine sa cred. Totusi, sa revin. Era vorba de o schimbare.
O posibila schimbare, ipotetica.
Ipotetic vorbin, ar fi foarte frumos. Ar fi diferit, si interesant. Ar fi altceva, fara probleme, confuzii, iluzii. Ar fi ceva spontan, fara asteptari, fara promisiuni. Ar fi ceva nou. Ar fi.
Acum ca ma gandesc, daca fac o comparatie, 4 ani si nici o poza. Si o saptamana.
Comparatiile nu sunt bune, nu sunt reale. Nu se pot compara cazurile. Nu pot compara marea cu o piscina, vederea din avion cu o harta, un concert live cu on inregistrare...nu pot cmpara fiecare dimineata, fiecare plimbare, fiecare cuvant cu cateva zile. Nu pot compara o poveste cu niste ochi,oricat de frumosi ar fi ocii. Nu pot compara totul cu albastru, oricat de frumos e albastrul.
Stiu ca e devreme sa spun toate astea, e devreme si sa ma gandesc. Dar stiu, simt ca e ok.Ca totul o sa fie ok. Nu mai pun ghilimele, nu mai asociez cu ce a fost; de acum ma gandesc la viitor Si chiar daca nu va fi ce imi imaginez, macar e o schimbare,
Aveam nevoie de o schimbare.
1 iunie 2011
Serait-ce possible alors?
Quelqu'un m'a dit que tu m'aimais encore...serait-ce est possible, alors?
C'est quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore
Je dois apprendre de ne comparer pas tout le monde avec toi. Ça n'est pas bien, pour personne.
C'est quelqu'un qui m'a dit que tu m'aimais encore
Je dois apprendre de ne comparer pas tout le monde avec toi. Ça n'est pas bien, pour personne.
18 mai 2011
16 aprilie 2011
De pe drum...
Sunt in masina, pe drum spre Oradea si ascult Regina Spector. Nici nu stiu la ce ma gandesc. Cred ca acum aflu cum e sa nu te gandesti la nimic. Referitor la postul anterior, e ca si cum as sta in mijlocul camerei, vad gandurile imprastiate peste tot dar le ignor.
As spune ca ma plictisesc, dar nu e asa, nu e plictiseala. E mai mult o stare, nu stiu exact de ce, o stare ciudata in care sunt imuna la tot ce se intampla in jurul meu.
Si sa inhei cu un vers din melodia pe care o ascult:"In a town that's cold and grey, we will have a sunny day."
PS: pana acuma asta ma facea sa ma gandesc automat la ceva, acum sunt aproape indiferenta.
Cred ca drumul e de vina.
As spune ca ma plictisesc, dar nu e asa, nu e plictiseala. E mai mult o stare, nu stiu exact de ce, o stare ciudata in care sunt imuna la tot ce se intampla in jurul meu.
Si sa inhei cu un vers din melodia pe care o ascult:"In a town that's cold and grey, we will have a sunny day."
PS: pana acuma asta ma facea sa ma gandesc automat la ceva, acum sunt aproape indiferenta.
Cred ca drumul e de vina.
"You don't know but that's ok, you might find me anyway"
Sent from my iPhone
15 aprilie 2011
vacanta
Nu am mai scris de mult. Vreau sa spun ceva si nu stiu cum sa incep. Nu imi gasesc cuvintele.
Oricum, ideea e ca imi pare bine ca vine vacanta.
[ce chetie?!]
Nu, nu asta vroiam sa spun, sau cel putin nu asa. Doar ca in ultimul timp totul e mult mai ciudat decat de obicei. (de fapt, nu stiu de ce spun de obicei, pentru ca nu prea am eu parte de obicei de evenimente care nu sunt ciudate). Dar nu asta e eential. Sau? Cred ca esential ar fi sa imi fac ordine in ganduri. Acum imi dau seama, mintea mea seamana cu camera: ganduri aruncate peste tot, pe birou teancuri intregi de ganduri stresante despre scoala, despre teze, lucrari, proiecte, si, de departe cel mai inalt morman, griji in legatura cu facultatea; pe scaune si pe fotolii, o gramada de idei imprastiate, uitate acolo de cateva saptamani, luni chiar, care asteapta sa le gasesc, sa imi amintesc de ele; pe jos, aruncate prin colturi, stau ganduri si idei pe care le-am scapat intamplator, si pe care o sa le caut la un moment dat, rascolind toata "camera". Undeva intr-un sertar din marele dulap cu amintiri stau frumos aranjate(probabil singurul loc ordonat), bucatele din cele mai frumoase momente trecute; asa ma asigur ca nu o sa le pierd niciodata. De fiecare data cand deschid sertarul energia acestor amintiri se raspandeste peste tot si pentru cateva clipe nu ma pot gandi la nimic altceva; am tendinta, odata ce am deschid sertarul, sa le iau pe fiecare in parte, sa le analizez si sa retraiesc o fractiune din momentele pe care le reprezinta.
Inchid sertarul, ma indepartez de dulap si incep sa caut o idee ratacita.
Clar trebuie sa fac odata ordine aici...
Si chiar imi pare bine ca vine vacanta.
Oricum, ideea e ca imi pare bine ca vine vacanta.
[ce chetie?!]
Nu, nu asta vroiam sa spun, sau cel putin nu asa. Doar ca in ultimul timp totul e mult mai ciudat decat de obicei. (de fapt, nu stiu de ce spun de obicei, pentru ca nu prea am eu parte de obicei de evenimente care nu sunt ciudate). Dar nu asta e eential. Sau? Cred ca esential ar fi sa imi fac ordine in ganduri. Acum imi dau seama, mintea mea seamana cu camera: ganduri aruncate peste tot, pe birou teancuri intregi de ganduri stresante despre scoala, despre teze, lucrari, proiecte, si, de departe cel mai inalt morman, griji in legatura cu facultatea; pe scaune si pe fotolii, o gramada de idei imprastiate, uitate acolo de cateva saptamani, luni chiar, care asteapta sa le gasesc, sa imi amintesc de ele; pe jos, aruncate prin colturi, stau ganduri si idei pe care le-am scapat intamplator, si pe care o sa le caut la un moment dat, rascolind toata "camera". Undeva intr-un sertar din marele dulap cu amintiri stau frumos aranjate(probabil singurul loc ordonat), bucatele din cele mai frumoase momente trecute; asa ma asigur ca nu o sa le pierd niciodata. De fiecare data cand deschid sertarul energia acestor amintiri se raspandeste peste tot si pentru cateva clipe nu ma pot gandi la nimic altceva; am tendinta, odata ce am deschid sertarul, sa le iau pe fiecare in parte, sa le analizez si sa retraiesc o fractiune din momentele pe care le reprezinta.
Inchid sertarul, ma indepartez de dulap si incep sa caut o idee ratacita.
Clar trebuie sa fac odata ordine aici...
Si chiar imi pare bine ca vine vacanta.
10 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)